Camil Ressu

Născut: 28.01.1880, Galati, Romania

Decedat: 01.04.1962 (82 de ani), Bucuresti, Republica Populara Romana

Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)

Camil Ressu a fost un pictor român, care, prin întreaga sa activitate artistică, pedagogică și socială, a fost una din personalitățile marcante ale artei românești. Camil Ressu a fost membru titular al Academiei Române.

Camil Ressu se trage dintr-o familie de aromâni (macedoromâni) din regiunea Epirului, stabilită în România pe la începutul secolului al XIX-lea. Tatăl său, Constantin Ressu, jurist de profesie, cu studii de drept la Bruxelles, făcea pictură în clipele libere.

Viața profesională/artistică – Unde, când și cum a debutat

Arătând de mic aptitudini pentru desen, obţine, la 15 ani, premiul întâi la un concurs al Tinerimii Române. În 1887, Camil Ressu este înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din București, avându-l ca profesor pe G. D. Mirea; își continuă studiile la Iași cu pictorul Gheorghe Popovici. În 1902 termină studiile la Școala de Belle-Arte din Iași, obținând medalia de argint și pleacă în același an să se perfecționeze în străinătate. Se oprește două luni la München vizitând muzeele din localitate, după care pleacă la Paris și se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde îi are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu și Ion Theodorescu-Sion.

În 1908 revine în țară și, preocupat de problemele sociale, colaborează cu desene satirice la publicațiile Furnica, Facla și Adevărul. În același an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România. Participă pentru prima dată în 1910 la expoziția „Tinerimii Artistice” cu peisaje și compoziții pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul Înmormântare la țară, iar în anul următor, la „Tinerimea Artistică”, portretul de grup Terasa Oteteleșeanu, cu „șapte figuri ale boemei literare, muzicale și pictoricești”. În 1914 deschide prima expoziție personală la București.

În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han înființează asociația „Arta Română”, la Iași. Vara se retrage la țară și pictează țărani la munca câmpului, vederi din sate, grupuri de muncitori dar și naturi moarte, nuduri, portrete ale diverselor pesonalități ale timpului și autoportrete. Participă activ la înființarea „Sindicatului Artiștilor plastici din România” în 1921, fiind ales președinte, funcție din care demisionează după doi ani. În urma unei șederi mai lungi în satul Ilovăț (județul Mehedinți), realizează compoziția Cosași odihnindu-se, una dintre lucrările sale cele mai reprezentative, în care Camil Ressu își dezvăluie vigoarea sa plastică.

Camil Ressu a fost profesor și rector al Academiei de Belle-Arte din București până în anul 1941, între elevii săi numărându-se Abodi Nagy Béla si Virgil Moise.

Datorita studiilor temeinice din Germania si Franta, el a pregatit generatii de tineri pictori, fiind un desavarsit profesor, pictor si grafician. Deoarece elevii nu aratau la inceput o atractie pentru compozitie, Ressu a infiintat premii saptamanale in acest scop, platindu-le din salariul sau. Clasa lui Ressu se deosebea de celelalte, prin caracterul formelor inchegate in care se exprimau elevii sai. Cand i s-a propus postul de profesor la catedra, Camil Ressu se destainuia in paginile insemnarilor sale astfel: ,,Niciodata nu mi-a trecut prin minte ca stiu asa de mult in meseria mea, incat mi-ar parea un prisos pe care sa-l dau altora”.

In opera sa, Camil Ressu s-a orientat spre tematica taraneasca, spre oamenii simpli. Taranii din tablourile lui, prezenti in grupuri devin adevarate portrete colective. Ca de exemplu in lucrarile: ,,Cosasi odihnindu-se”, ,,Tarani la pranz”, ,,Taranci argesene”, ,,Doua taranci”, ,,Taranca cu copil”, ,,Inmormantare la tara”, ,,Mocani din Vlaici”, ,,Taranci in curte”, ,,La moara”, ,,Claca la porumb”, ,,Tarani in barca”, ,,La arat”, ,,Taranci la troita”, ,,Semanatorii”, ,,Femei la biserica”, ,,Mama cu copil”.

Din 1950 a fost președinte de onoare al „Uniunii Artiștilor Plastici”, reluându-și și activitatea de profesor la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu”. În 1955 i se acordă titlul de Artist al Poporului iar un an mai târziu este numit membru al Academiei Române.

Cu o formație solidă, în care predominau studiile după corpul uman, după peisaj și după obiectele din imediata apropiere, Camil Ressu a reușit ca, prin combinarea capacităților formative ale desenului și culorii, să realizeze o creație care păstrează valorile tradiției, în condițiile unui efort de înnoire a limbajului plastic.

O serie de personalități culturale au avut ocazia să asiste la prelegerile profesorului universitar Camil Ressu, printre care Geta Brătescu și Virgil Preda.

Citate celebre ale personalității

„Astăzi, când ororile deformaţiilor din picturile şi sculpturile unor artişti moderni au ajuns să ne arate cum trebuie să fie un corp frumos, am putea regreta că nudul şi amorul fizic nu sunt bine studiate în toate atitudinile de către pictori. Artiştii ar trebui să se lepede de prejudecăţile unei morale grave ca prostia şi să trateze cu sinceritate şi realism aceste subiecte aşa de nobile ale vieţii omeneşti.” Camil Ressu în Însemnări (Sursa: http://www.citatepedia.ro/index.php?q=camil+ressu)

Citate celebre despre personalitate

În monografia consacrată pictorului, Theodor Enescu, cel mai competent exeget al artistului, afirma: „O artă ca a lui Ressu, dovedind o deosebită predilecţie pentru tratarea figurii umane, trebuia să-şi concentreze interesul asupra nudului, care a constituit o problemă fundamentală a artei clasice din toate timpurile … nudul a slujit adeseori artiştilor spre a da formă idealului lor de frumuseţe feminină, prin deformarea perfecţiunii anatomice clasice, după cerinţele idealului particular. Aceste femei ale lui Ressu sunt lipsite de graţie sau mai bine zis “graţia” lor stă în conştiinţa senzualităţii lor naturale.”

O altă influenţă semnalată în pictura Aişé este cea a şefului Şcolii neoclasice, Ingres, despre care scria, în 1967, Gaston Cosma, în monografia consacrată lui Camil Ressu: „Odalisca aflată în Muzeul Zambaccian (vezi reper) se remarcă printr-un desen de o rară puritate a liniei. Replica în ulei de la Dona, socotită de unii cercetători foarte apropiată de o pictură asemănătoare a lui Ingres, este, poate, cel mai desăvârşit nud pictat de Ressu.” (Sursa: https://www.artmark.ro/camil-ressu-aise.html)

Tudor Arghezi: „Ressu s-a aplecat să zugrăvească şi să interpreteze viaţa noastră românească, singura viaţă adevărat românească, a ţăranului închis între ape, codri, ceruri şi vatră.” (Sursa: http://ler.is.edu.ro/~cr/index.php?page=person&id=182)

Surse

https://ro.wikipedia.org/wiki/Camil_Ressu

https://destepti.ro/pictorul-camil-ressu-si-operele-sale

https://www.artmark.ro/camil-ressu-aise.html

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *