Născut: 06.03.1920, Prajesti, Jud Bacau, Romania
Decedat: 19.10.2006, Bucuresti, Romania
Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)
Ernest Maftei a fost un actor român, epigramist și adept al Mișcării Legionare.
Ernest Maftei s-a născut în 6 martie 1920, Prăjești, județul Bacău și a decedat în 19 octombrie 2006, la București. A urmat Școala Normală din Bacău. Tatăl său dorea ca să fiul lui să devină învăţător, dar Ernest își dorea să devină popă. Elev fiind, publică versuri în revista „Liliacul”, împreună cu patru colegi. Mai târziu constată: “Numai că pe mine mă trăgea către teatru. Încercasem şi cu pictura şi toţi ziceau că am să ajung pictor, dar se vede că nu mi-a fost chemarea“.
A absolvit Academia de Muzică şi artă Dramatică din Iaşi, în 1944. „Am făcut şi vioara vreo patru ani. Tata n-a fost prea încântat când a auzit că mă fac actor. «Vrei să ajungi la circ?», zicea. La el nu era tocmai limpede cum e cu teatrul ăsta… Teatrul îmi plăcea. Jucasem eu dintr-a cincea până-ntr-a opta, şi la şcoală. Am jucat Alecsandri. Roluri de femei… În «Dezertorul», îmi aduc aminte, eram fată”…
După absolvire, a jucat doi ani la Iaşi în spectacole regizate de Victor Ion Popa, de la care a învăţat meserie. Îşi dă seama că nu e uşor cu actoria: „E o treabă pe care-o ai în tine din naştere, pe urmă o înveţi pe drum, îi înveţi tehnica, ştiinţa ei, dar, dacă n-o ai, n-ai făcut nimic”.
Viața profesională/artistic – Unde, când și cum a debutat
La 17 ani intră în Frăţia de Cruce, organizaţie anticomunistă a tineretului naţional-creştin al cărei lider va deveni. În 1937 participă la tabăra FDC de la Carmen Sylva, (azi Eforie Sud). În 1938, este arestat de autorităţile dictaturii regelui Carol II, fiind incarcerat în lagărul de la Vaslui. Aici va asista, pe 21 septembrie 1939, la executarea a câtorva zeci de membrii ai Partidului „Totul pentru Ţară „, moment descris în numeroase interviuri. Între 1941-1945 urmează Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi. Tot în această perioadă este arestat şi condamnat de autorităţile antonesciene pentru activitate în FDC.
Trece, ca deţinut politic, prin închisorile Galaţi, Jilavaşi Văcăreşti. Judecat de patru ori pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară, este achitat de fiecare dată. După război este şomer, fiind hăituit pentru credinţa sa politică. Joacă la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici primeşte Meritul Cultural clasa I, la care este nevoit să renunţe pentru a nu se deconspira. Este arestat şi condamnat de regimul comunist insa o şansă unică face să scape de condamnare, graţie talentului înnăscut.
Ernest Maftei debuteaza ca actor în rolul unui bancher, în perioada studenției, în piesa „Zece milionari” la Teatrul „Muncă și lumină”, teatru ce era o filială a teatrului lui Victor Ion Popa. Debutul cinematografic l-a făcut în filmul „Răsună valea”.
Se afirmă în cinematografie cu pelicula „Desfăşurarea” , regia Paul Călinescu- 1954. Urmează o carieră de excepţie, Ernest Maftei însumând în palmaresul sau multe filme, devenind unul dintre monştrii sacri ai filmului românesc şi unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu şi alţi actori, înfiinţează Uniunea Cineaştilor din România. A primit Premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea Consiliului Director al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, „Diploma de recunostinţă”, pentru contribuţia la dezvoltarea artei şi culturii naţionale. A colaborat la realizarea emisiunii cu caracter agricol ” Ferma” pe TVR2. A refuzat oferta de a juca într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului impresionant (300 euro pe zi), considerând-o o producţie mediocră. De asemenea, a refuzat premiul « Cel mai bun român » pe 2005, pentru că între cei nominalizaţi se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani şi pseudovedete ale emisiunilor TV de nivel submediocru.
În noaptea de 21 decembrie1989 participă, alături de tineretul român, la manifestaţia anticomunistă de la Piaţa Universităţii. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors: „În lutul greu din care am plecat / Am frământat simţire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Şi jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câştigat. / Mi-e barba alba, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă”.
În acea noapte, la baricada de la „Intercontinental”, a reușit să ia dintr-un TAB două automate AK-47. Cu acestea a pătruns a doua zi în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga lui cuplului Ceaușescu. Prima perioadă a regimului lui Ion Iliescu a însemnat pentru „Bădia” (cum îi ziceau prietenii și simpatizanții) persecuții mai mari decât în perioada lui Ceaușescu.
Ernest Maftei a fost o permanență a manifestațiilor de stradă începând din ianuarie 1990. A fost de asemenea unul din reperele Pieței Universității, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniștilor care își consolidau puterea. Venirea minerilor în București, la instigațiile lui Iliescu, a însemnat teroare și moarte răspândită pe străzile capitalei. La 14 iunie 1990, Maftei a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizati în mineri, bătut și aruncat pe malul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore. A fost salvat de un cetățean care l-a recunoscut și l-a transportat la urgență la spital. Soția lui Maftei avea să decedeze, în urma unui infarct, din cauza acestor persecuții. În august 1991, în timpul puciului de la Moscova, la postul de radio german Deutsche Welle, Maftei a fost nominalizat al cincilea pe o presupusă listă a celor mai periculoși anticomuniști, listă întocmită de autoritățile de la București. Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?” În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturîndu-se camarazilor săi împreună care luptase și suferise în închisori.
Deși a fost un prețuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. A avut un fiu, Gheorghe (Gheorghiță) Maftei care este un artist plastic cunoscut.
Detalii despre opera/realizările artistice/profesionale – Premii importante, distincții, medalii, decorații
A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români. A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR 2.
În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturându-se camarazilor săi împreună cu care luptase și suferise în închisori. In 1980, împreuna cu actorul Colea Răutu a înfiinţat Uniunea Cineaştilor din România. In 1995 s-a înscris in Partidul Pentru Patrie, format din vechi camarazi legionari.
A scris versuri, publicate in 1994 in placheta Autografe, piese de teatru ca Răzeşii lui Bogdan, epigrame. I s-au decernat premiul UCIN la aniversarea a 50 de ani de cinematografie, diploma Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, in 2005 a refuzat să joace in telenovele si a refuzat premiul Cel mai bun român al acelui an pentru că între cei nominalizaţi erau pseudovedete si personaje politice pe care nu le agrea.
Citate celebre ale personalității
„Asezat intr-un fotoliu
Care sta sa te subjuge
Functia iti da orgoliu
Iar orgoliul…ti-o distruge” (Sursa: https://www.borcanulcucitate.ro/profil2/ernest%20maftei/)
„Viața este așa cum mi-a spus tata, pentru că era răzeș deștept: «Mă băiete, asta este o cărare pe care mergi tu în viață. De o parte și de alta sunt numai flori. Cărarea o pângăresc toți golanii. Tu să alegi florile sau rahatul». Și eu văd numai florile.”
„[…] pe noi ne stăpânesc trei stări: jocul, iubirea și înțelepciunea. Lucian Blaga a scris că, pentru copii, iubirea și înțelepciunea sunt jocul. Pentru tineri, jocul și înțelepciunea sunt iubirea. Pentru cei cu barba albă ca mine, jocul și iubirea sunt înțelepciunea.” (Sursa: http://webcultura.ro/ernest-maftei-pe-noi-ne-stapanesc-trei-stari-jocul-iubirea-si-intelepciunea/)
Citate celebre despre personalitate
Colea Rautu: „Mi-a fost ca un frate. Amandoi am venit in Capitala din provincie si de atunci am fost de nedespartit. Nu l-am vazut niciodata suparat sau trist, era un gospodar desavarsit, dar mai presus de toate – un actor adevarat si un poet bun.”
Sergiu Nicolaescu: „A fost un actor de exceptie. A avut foarte mult de suferit din cauza regimului. A facut si inchisoare. A dovedit o loialitate si o cinste deosebit fata de film si teatru. Cred ca a iubit mai mult filmul si ma simt onorat ca a jucat in foarte multe productii realizate de mine. E zguduitoare vestea disparitiei.” (Sursa: https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/a-fost-odata-a-murit-badia-9810.html)
Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ernest_Maftei
http://www.cinemarx.ro/persoane/Ernest-Maftei-95032.html?biografie