Florian Pittiș

Născut: 04.10.1943, București

Decedat: 05.08.2007 (63 de ani), București

Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)

Florian Pittiș a fost unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru, dar și regizor, traducător, interpret de muzică folk ori realizator de emisiuni radio. A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc și alții. A fost de asemenea, francmason (având gradul 33 și ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.

Florian Pittiş s-a născut la 4 octombrie 1943, la Bucureşti, fiind singurul fiu al unui pilot aviator, Nicolae Pitiş, comandant de escadrilă şi al Anei Pitiş, secretară de şcoală, casnică şi apoi croitoreasă, cea care ”semănând cu Danielle Darieux”, dorise – dar familia nu-i permisese – să devină actriţă.

Din câte se cunoaşte, numele său de familie a ajuns să fie scris cu doi de „t” dintr-o greșeală a angajatului stării civile, care pur şi simplu a completat eronat certificatul său de naștere.

La vârsta de 4 ani, cel alintat – de toţi, începând cu bunica sa din partea tatălui – „Moţu”, a debutat în teatru pe scena Teatrului Savoy în spectacolul „Congresul puştilor”, de Saşa Georgescu şi I. Avian, în rolul „Ciuculeţ”, în compania altor tineri interpreţi ca Flavia Buref, Ileana Cotrubaş sau Alexandru Lulescu.

A frecventat grădiniţa în limba română, dar şi cea de la „Maison des Français”, unde înregistrează primul mare „succes” muzical, el interpretând „Pe Mureş şi pe Târnave”, îmbrăcat fiind în costum popular.

În clasa a IV-a a pus în scenă actul III din „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale, repartizându-şi rolul cetăţeanului turmentat.

Ca licean la „Gheorghe Lazăr”, se întâlneşte cu neuitatul actor Petre Gheorghiu, în calitate de conducător al cercului dramatic al elevilor – din care mai făceau parte viitori actori, ca bunul prieten Mihai Stan, Dan Tufaru, Marina Maican, Alinta Ciurdăreanu, Aimee Iacobescu şi alţii.

În anul 1956 începe să frecventeze restaurantul „Ceahlăul”, care se afla în colţul străzii pe care locuia, şi unde era o formaţie extraordinară, care cânta „Rock Around the Clock”, al lui Bill Haley, la acordeon, ţambal şi la nai. Era momentul în care începea marea sa pasiune pentru muzica rock.

În 1958, a făcut figuraţie în spectacolul „Omul cu mârţoaga”, la Teatrul Naţional din București.

La examenul de admitere de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti nu reuşeşte, din cauza unor probleme de dicţie.

Pittiş face, apoi, un an de Politehnică şi lucrează, concomitent, ca electrician la Teatrul Bulandra. E începutul perioadei în care va vedea de o sută şi ceva de ori „Cum vă place”, sau „D-ale carnavalului”, în care învaţă spectacolele pe dinafară, studiind intens arta unor mari actori ca Jules Cazaban, Ştefan Ciubotăraşu, George Mărutză, Clody Berthola şi alţii.  Ia lecţii de dicţie, îşi corectează rostirea, iar într-un caz de forţă majoră, când un actor lipseşte, eminentul regizor Liviu Ciulei îl invită să preia un rol – deja învăţat – din „Cum vă place”.

A urmat un nou examen de admitere şi perioada studenţiei la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, pe care-l va absolvi ca şef de promoţie.

Este angajat la Televiziunea Română, apoi la Teatrul Bulandra, unde va interpreta numeroase roluri în spectacole regizate, în principal, de Liviu Ciulei, dar va demara şi propriile spectacole de poezie şi muzică, dedicate mai ales tinerilor.

Începând cu anul 1971, a început să poarte părul lung, şi a declarat întotdeauna că nu are de gând să renunţe la el, chiar dacă în acele vremuri, astfel de rebeli nu erau bine văzuţi. Peste ani, Pittiş îşi aminea că adesea era chemat la organele de partid, cele care cenzurau şi muştruluiau artiştii. Povestea Florian Pittiş că, de cum intra în sala cu activişti de partid, nici n-apuca bine să inchidă uşa în urma sa şi turuia: „Bună ziua, eu nu mă tund !”.

Viața profesională/artistică – Unde, când și cum a debutat

A lucrat la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”, colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Dan Micu. A tradus și a regizat piese de teatru. În domeniul muzical s-a făcut cunoscut într-un trio alături de Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, în regia TV a lui Alexandru Bocăneț, iar mai târziu a activat cu același succes în Cenaclul Flacăra. În anul 1992 întemeiază, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Vladi Cnejevici, formația Pasărea Colibri, cu care concertează până în 2001 și împreună cu care înregistrează patru albume.

Semnează cronică muzicală în diverse publicații, iar în 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, ce emite exclusiv pe Internet. A adus o contribuție notabilă în popularizarea muzicii pop-rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiș Show.

Florian Pittiș a tradus in limba română cântecele lui Bob Dylan: A Hard Rain’s A-Gonna Fall (Va veni iar o ploaie grea) [1], Death is Not the End (Sfârșitul nu-i aici) [2], Don’t Think Twice, It’s All Right (Nu-i nimic, asta e! ) [3], Mr. Tambourine Man [4], Rainy Day Women#12 & 35 (Toți suntem puțin luați…) [5], She Belongs to Me (Alo! Ea-i a mea) [6], Silvio (Oameni buni) [7].

În afara activității artistice, Pittiș a fost membru și președinte al Senatului Clubului Aristocratic al Rapidului, fiind un susținător declarat al acestei populare echipe de fotbal.

S-a căsătorit la 12 martie 1999 cu Niculina Anda, educatoare.

La 30 iulie 2007, Pittiș a fost internat la Institutul Oncologic Fundeni. Artistul a impus medicilor să nu dezvăluie amănunte despre starea sănătății sale. Boala care l-a doborât, cancerul de prostată, era diagnosticată de mai bine de un an, timp în care Pittiș a urmat cu regularitate tratamentele prescrise.

Florian Pittiș se stinge din viață la 5 august 2007 (ora 15,15) și este înmormântat cu onoruri masonice.

Detalii despre opera/realizările artistice/profesionalePremii importante, distincții, medalii, decorații

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Florian Pittiș la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

Detalii despre cum a fost văzut/ apreciat

Cronica spectacolului A 12-a noapte de William Shakespeare (Teatrul Bulandra):

În acest spectacol, de mare clasă actoricească, se disting două interpretări ieșite din comun: Virgil Ogășanu – Malvolio…

Și, cel fără de care a 12-a noapte nu poate exista și nici nu poate fi imaginată, Feste, cel mai ințelept si mai trist bufon din comediile shakespeareene, cu o surprinzătoare viață prin creația lui Florian Pittiș. Un joc de profunziume, interiorizat, cu straturi de semnificații, elaborat cu precizie în gest, privire si cântec, ne-au relevat un Feste-vagabond, un Charlot „avant la lettre”, cu straiele lui Rică-Fante de Obor, un Feste care fumează cu disperare și înțelepciune, fiindcă știe tot ce se poate ști despre viață și despre moarte, despre dragoste și trădare, despre prietenie și nestatornicie, despre noroc și soartă. Un Feste care deschide și închide pagina spectacolului, îmbarcându-ne cu el pe o „Corabie a nebunilor”. Mira Iosif – revista Teatrul nr. 5 (anul XVIII), mai 1973

Citate celebre ale personalității

„Artist poţi să fii şi punând potcoave la cai.”

„Vrei să fii fericit? Dacă eşti pregătit să suferi, iubeşte!”

„George Constantin mi-a contrazis teoriile. Nu contează ce faci tu în scenă, important este ca spectatorul din sală să plângă sau să râdă. Îl vedeai pe George care trecea prin scenă diurn, senin. Erau trei-patru momente când apăsa pe pedală şi, în sală, li se făcea pielea de găină. Momentele acestea erau ca nişte piloni care susţineau restul, şi ţie, care-l priveai, îţi luminau întregul.”

(Sursa: http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Florian+Pitti%BA)

„Nici nu ajung bine într-un loc, că trebuie să pornesc spre altul. Aşa trăiesc.”

(Sursa: http://www.citatepedia.ro/index.php?q=florian+pitis…)

„Nu uitați, astăzi este prima zi din restul vieții voastre! Trăiți clipa!”

„Nu credeam să-nvăt a maneliza vreodată!”

„Mişcarea de rezistență împotriva prostiei revărsate a învins!”

„Ştii ce-i dragostea? E efortul supraomenesc al bărbatului de a se mulțumi cu o singură femeie”.

(Sursa: http://www.curentul.net/2015/03/28/amintiri-de-neuitat-despre-florian-pittis/)

„Nu mă pot adresa nimănui decât cu «tu». Ce, lui Dumnezeu îi spun „Dumneavoastră»?“

„Nu-mi cereţi să conştientizez ceea ce fac, am prea multe de făcut.”

(Sursa: http://taifasuri.ro/taifasuri/la-taifas/3852-florian-pittis-nu-ma-pot-adresa-nimanui-decat-cu-tu-ce-lui-dumnezeu-ii-spun-dumneavoastra-nr282-sapt05-11-aug-2010)

Citate celebre despre personalitate

„Te miri când îl vezi pe Pittiş fumând Carpați fără filtru, fumător pătimaş, nu se fandoseşte cu ţigara, chiar o stoarce de fiecare moleculă de nicotină.” (Jurnalul Naţional, Aprilie 2005)

“Pittiş înseamnă plete, ţigări Carpaţi şi rock.” (Evenimentul Zilei, August 2006).

“Pittiş fuma la greu Carpaţi fără filtru.” (Gazeta Sporturilor, August 2007)

„Deşi în cartier, «pe cazărmi», i se spunea «Buricul pământului», prietenii de mai târziu i-au zis «Moţu». Bunica sa a inventat porecla, pentru că puştiul era expert în boacăne, iar ea îl pedepsea trăgându-l de păr. De mic i-a plăcut să poarte părul lung. Mai târziu, pletele l-au transformat într-o celebritate a Liceului «Gheorghe Lazăr» din Bucureşti.” Andrei Dicu, poet si jurnalist

Emilia Popescu: „Pentru mine, Moţu era omul de pe Lună…”

„Mi-a fost profesor un an. Era drastic, riguros şi disciplinat, atât de diferit de mine… Probabil că, din cauza felului meu de a fi, el a trebuit să-şi dubleze rigurozitatea. Dincolo de lecţiile sale sau de lipsa mea de concentrare, ne întâlneam într-un loc unde deveneam una şi aceeaşi persoană. Eram doi oameni bucuroşi, care vorbeau aceeaşi limbă. A fost un tip sclipitor, care a înmagazinat atât de multe cunoştinţe într-un timp atât de scurt… Eu voiam să visez. Pentru mine, Moţu a fost ca un om care zbura pe Lună în fiecare zi şi venea de acolo să-mi spună cum e. De atunci n-am mai aflat cum e… Lui îi datorez existenţa pe scenă şi am debutat alături de el în «Câinele grădinarului». Am rupt gura târgului şi apoi am jucat împreună în «Meditaţiile Ritei». Aveam 22 de ani şi mi-era groază să spun pe scenă că am 26, dar asta era replica. Dar am jucat acest spectacol împreună până am împlinit vârsta personajului. M-am simţit ca un copil nou-născut până ajunge la şcoală. În piesă era vorba despre găsirea unui drum în viaţă…”

(Sursa: http://taifasuri.ro/taifasuri/la-taifas/3852-florian-pittis-nu-ma-pot-adresa-nimanui-decat-cu-tu-ce-lui-dumnezeu-ii-spun-dumneavoastra-nr282-sapt05-11-aug-2010)

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/Florian_Pitti%C8%99

https://radioromaniacultural.ro/portret-florian-pittis-10-ani-mai-tarziu-povestea-continua/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *