Născut: 20.12.1934, Stănișești, Bacău, Romania
Decedat: 13.10.1986 (52 de ani), Paris, Franta
Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)
George Apostu a fost un sculptor român.
S-a născut pe meleagurile băcăuane, în comuna Stănișești, într-o familie modestă, dar cu oameni harnici și respectați de întreaga comunitate. Tatăl, Vasile, era perceptor, iar mama, Maria (Oanca), ea moașa satului. Sculptorul a mai avut două surori, pe Dumitra și Ioana Apostu, cea din urmă părăsind această lume la o vârstă fragedă.
Viața profesională/artistică – Unde, când și cum a debutat
A studiat sculptura alături de Ion Lucian Murnu și Constantin Baraschi, la Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu”, absolvind în anul 1959. Timp de 22 de ani, George Apostu a realizat numeroase expoziții atât în România, cât și în țări precum Belgia, Brazilia, Franța, India, Italia, Spania etc. Datorită talentului cunoscut în întreaga lume, îi este atribuit de către primăria Parisului, în 1983, un atelier de creație.
Încă din primii ani ai producției sale artistice, Apostu a găsit în creația populară – în deosebi în sculptura în lemn sau piatră și în piesele de etnografie – temeiurile inovației stilistice, drumul spre modalități de expresie eliberate de clișeele și convențiile unui realism îngust, academizant. Apelul la izvoarele artei populare a fost făcut de pe pozițiile unei concepții originale, rezultat al culturii plastice și al temperamentului său, care are forța să individualizeze forme de largă circulație, să supună întregul material imaginativ al operei la o matrice stilistică personală. Prin acest mod creator de raportare la valorile patrimoniale, Apostu a dovedit că și-a însușit esența lecției lui Constantin Brâncuși. Realizează sculpturi în aer liber la Grenoble, 1967; Măgura, 1970, 1975; Costinești, 1972; Voroneț, 1972; Balta Albă-București, 1972.
Unul din cele mai cunoscute cicluri ale sale, „Tatăl și Fiul”, constituie o prelucrare sculpturală a vechiului motiv al „arborelui vieții”, starea de comunicare dintre elementul uman și cel vegetal făcând posibilă reactualizarea mitului regenerării organice. Alte cicluri – „Laponele”, „Fluturi” – dezvoltă sugestii formale ale artefactului țărănesc, ale căror morfologii preiau în mod firesc datele naturii vii.
În ultimii ani ai vieții, George Apostu trece de la păgânismul declarat al primelor sale lucrări, angajate în dialogul cu acel fond ecumenic neolitic la care se referea Mircea Eliade, și care îl inspirase și pe Constantin Brâncuși, aducând tema tatălui și fiului în aria de semnificație creștină.
Se stinge din viață la Paris și este înmormântat la cimitirul Père-Lachaise.
Detalii despre opera/realizările artistice/profesionale – Premii importante, distincții, medalii, decorații:
Participări la expoziții colective:
- Bienala Tineretului, Paris 1965
- Salonul tinerilor sculptori, Paris 1967
- Bienala de sculptură în aer liber, Middelheim-Antwerpen 1967
- Bienala de la São Paulo, 1969
- Bienala de la Veneția, 1970, 1976
În 1966 a fost primit premiul Ioan Andreescu al Academiei Române, iar patru ani mai târziu, în 1970 a fost distins cu premiul pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
În anul 2001, în Parcul Kiseleff din București a fost organizată „Zona Apostu”, care reprezintă un ansamblu sculptural de opt lucrări, unele dintre ele transpuse în bronz după originalele în lemn și piatră artificială.
Ca semn al aprecierii față de întreaga sa activitate artistică Colegiul Național de arte îi poartă numele. În perioada 14 – 17 octombrie 2015 se desfășoară la Bacău programul cultural „Zilele Centrului Apostu – 25 de ani de la infiinţare”
Detalii despre cum a fost văzut/ apreciat
Constantin Prut: „Apostu este cel mai reprezentativ dintre sculptorii care, încă din primii ani ai celui de-al șaptelea deceniu, găseau în creația populară – îndeosebi sculptura în lemn sau piatră și piesele de etnografie – temeiurile inovării stilistice, drumul spre modalități de expresie eliberate de clișeele și convențiile unui realism îngust, academizant. Din patrimoniul culturii populare materiale el a adus motive și forme arhaice, încărcate de farmec și mister, inepuizabile în capacitatea lor de a rămâne mereu actuale, încorporând, pe trunchiul reprezentărilor arhetipale, experiențele spirituale ale fiecărei noi generații. Sculpturile sale au avut – chiar și atunci când transferau, supradimensionându-le, elementele din industria țărănească – un anume sens polemic, marcând, fie și conceptual, sensul descoperirii și valorificării tradițiilor.” (Sursa: http://www.sculpture.ro/fisa.php?id=36)
Citate celebre despre personalitate
Leonard Rachita, sculptor francez de origine româna, prieten de exil al lui George Apostu: „Apostu avea, trebuie spus, un caracter integru, care nu-l facea vulnerabil. Opera lui, intr-un fel, a facut-o singur, a facut-o cu sacrificii, nu a fost un artist sustinut, nu a avut in spatele lui cum aveau si au si acum unii artisti, guverne, structuri, cu bani, cu influente. Omul acesta, am avut sentimentul, a fost o forta telurica, o forta, cu un har deosebit, dar nu a ajuns sa aiba un impact international deoarece i-a lipsit acea structura care sa-i dea o baza, sa-l sustina. Si trebuie sa adaugam si timpul, care a fost scurt.”
„Apostu era un om dur, ironic, uneori agresiv, insa avea omul acesta un suflet extraordinar, a facut pentru mine niste lucruri unice. Apostu avea un suflet mare, te ajuta, era foarte uman, când simtea ca ai nevoie de ajutor, uita tot, resentimentele, ranchiuna, efectiv era un om deosebit.” (Sursa: https://www.desteptarea.ro/sunt-tari-care-ar-da-aur-pentru-un-artist-ca-george-apostu/)
Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Apostu
http://artindex.ro/2012/05/16/apostu-gheorghe-george/
https://www.edusoft.ro/george-apostu-seva-din-creatia-populara/