Născut: 26.11.1949, Mila 23, Tulcea, Romania
Decedat: 05.09.2021, Bucuresti
Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)
Ivan Patzaichin este alături de Nadia Comăneci unul dintre cei mai cunoscuţi români peste hotare. Născut pe 26 noiembrie 1949 în localitatea tulceană Mila 23, Patzaichin a reuşit în strălucita sa carieră să adune 7 medalii olimpice de la cele 5 ediţii ale Jocurilor la care a participat (Mexic 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 şi Los Angeles 1984).
Patzaichin s-a născut în satul Mila 23, comuna Crișan, România, ca fiul lui Vicol și Alexandra. S-a născut în ziua în care în satul său se sărbătorea Hramul Bisericii din Mila 23, iar părinții săi au decis să poarte numele Ivan, sfântul zilei respective. Până la plecarea sa la București, viața lui s-a petrecut între Mila 23 și Sulina (unde își petrecea vacanțele la bunici) și, uneori, Tulcea. Începând de la vârsta de 16 ani a fost încadrat ca ajutor de pescar, ajutându-l pe tatăl său.
Fiu al unui pescar din Mila 23, „luntrasul” a ajuns în 1967 în curtea lui Dinamo, la sectia de kaiac-canoe. Avea 18 ani neîmpliniti si dupa nici un an de pregatire pe lacul Snagov a facut cunoscute acordurile imnului României la celalalt capat al lumii, la Olimpiada de la Ciudad de Mexico. Aur olimpic! Debutul fulminant al unei cariere sportive greu de egalat, cu un record de participare în sportul canoei si al kaiacului datorita prezentei sale la cinci Olimpiade. Patzaichin detine zeci de medalii. A fost de nenumarate ori campion la toate nivelurile si a câstigat majoritatea regatelor internationale în care s-a regasit la linia de start. „Amiralul” a dominat astfel vreme de aproape 20 de ani activitatea sportiva interna si internationala, ceea ce i-a adus notorietatea pe plan mondial.
Viața profesională/artistic – Unde, când și cum a debutat
A făcut parte din Clubul Sportiv Dinamo Bucuresti timp de 43 de ani, 18 ani în calitate de sportiv și 25 ani ca antrenor. În 1983 a terminat Institutul de Educație Fizică și Sport, iar în anul 2008 a susținut lucrarea de dizertație la masterul Educație fizică și managementul structurilor și activităților sportive.
A cîştigat peste 25 de titluri de campion naţional, a fost multiplu campion balcanic, medaliat la aproape toate regatele internaţionale la care a participat. Dar cele mai mari izbînzi le-a obţinut la Jocurile Olimpice, unde a cucerit patru medalii olimpice de aur şi 3 de argint, fiind după Nadia Comăneci cel mai încununat sportiv olimpic al ţării noastre, şi s-a situat de trei ori pe locul al doilea. Palmaresul său mai însumează alte 23 de medalii obţinute la Campionatele Mondiale şi europene, dintre care 9 de aur, 4 de argint si 10 de bronz.
După prima participare la Jocurile de Vară, ediţia Mexic 1968, încheiată cu o medalie de aur la proba de canoe dublu 1.000 de metri, Ivan Patzaichin a ocupat primul loc şi la simplu patru ani mai tîrziu, însă după o cursă de calificare ce a rămas în istorie.
În seriile de calificare la cursa de C1 1000m, după start, la primele lovituri, pagaia cu care vâslea Ivan s-a rupt. Regulamentul de concurs permitea oprirea cursei dacă se produceau nereguli în primii 25 de m. Însă, arbitrii nu au observat când Ivan a ridicat pagaia și a arătat că aceasta fusese ruptă. Din cauza valurilor, barca a depășit linia celor 25 de metri și Ivan s-a văzut nevoit să continue cursa cu restul pagăii, încercând să nu depășească linia culoarului. După 3 minute de la sosirea penultimului sportiv, Ivan s-a apropiat de sosire, în aplauzele publicului, care nu avea cum să vadă că el se folosea doar de un ciot din pagaie. După terminarea cursei a fost declarat descalificat prin abandon, contrar regulamentului care nu prevedea un barem de timp în care să se desfășoare proba. După contestații din partea oficialilor români, lui Ivan i s-a acordat dreptul de a participa la recalificări. Următoarele curse, recalificări, semifinale și finala, au fost câștigate de Ivan într-o manieră categorică.
La ediţia Moscova 1980, Patzaichin a cîştigat împreună cu Toma Simionov un nou titlu olimpic în proba de canoe dublu 1000 de metri, succes pe care l-a repetat şi la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984. Singurul moment neplăcut al carierei celui mai mare canoist din istoria sportului românesc a fost întoarcerea fără nici o medalie de la Olimpiada de la Montreal 1976.
Din 1976 a devenit antrenor, însă activitatea de antrenorat a început-o în anul 1985. În această calitate a participat împreună cu elevii săi la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Barcelona 1992, Atlanta 1996, Sydney 2000, Atena 2004 și Beijing 2008. De-a lungul carierei de antrenor a cucerit peste 150 de medalii olimpice, mondiale și europene.
Din 1976 este căsătorit cu Georgiana, iar un an mai târziu a devenit tatăl unei fete, Ivona.
Detalii despre realizările profesionale – Premii importante, distincții, medalii, decorații
Inscris cu litere de aur în cartea Olimpiadelor, Maestru Emerit al Sportului si totodata Antrenor Emerit, Patzaichin a primit, în 1990, din mâinile presedintelui Juan Antonio Samaranch, „Ordinul Olimpic de Argint”, iar zece ani mai târziu a fost distins cu Ordinul National „Serviciu Credincios”, în grad de ofiter.
„As fi putut mai mult!”, sopteste sec tehnicianul de 58 de ani în timp ce îsi muta privirea semeata spre elevii sai, care executa exercitii de încalzire pe malul lacului Snagov. „Sunt niste pusti minunati!”, continua tehnicianul lotului national de canoe, al carui palmares numara nu mai putin de 120 de medalii.
„Ma uit la ei si îmi amintesc de începuturile mele. Din ‘67 am locuit în baza asta mai mult decât acasa. Si când ma gândesc ca dupa doua saptamâni am vrut sa ma las…”, spune mai mult pentru sine „truditorul apelor”, mângâind cu mâinile asprite de munca o pagaie. „Sa vad daca mai pot! Poate fac baie”, adauga surâzând Patzaichin în timp ce se urca într-o supla canoe. „Sigur ca puteti, domnule profesor, ca aveti zile mai multe în barca decât pe uscat!”, îl încurajeaza unul dintre elevi, care imediat e recompensat cu un zâmbet prietenos de navigatorul care „trage” la pagaie înca de pe vremea când nu îsi dobândise înca maturitatea.
În 2012, Ivan Patzaichin a fost transformat într-un erou de benzi desenate de Alex Talambă și George Drăgan, volumul „Mila 23” având un mare succes.
Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 a inițiat mișcarea Rowmania, Festivalul Internațional al Bărcilor cu Vâsle, organizat în fiecare început de toamnă, la Tulcea. Orașul găzduiește, din 2011, acest eveniment major, cu frecvență anuală, care contribuie la promovarea potențialului turistic și a atracțiilor naturale și culturale ale zonei. Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 a luat naștere în anul 2010 la inițiativa multiplului campion european, mondial și olimpic la kaiac-canoe, Ivan Patzaichin, împreună cu arhitectul Teodor Frolu, din dragoste pentru Deltă, tradiție și natură, și din dorința de a ajuta la dezvoltarea locală din regiunea Deltei Dunării și din alte zone din România.
Citate celebre ale personalității
„Eram prea săraci ca să ne dopăm. În sportul meu, nu prea puteai să foloseşti, pentru că era o federaţie fără bani şi fără posibilităţi.”(Sursa: http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Ivan+Patzaichin)
„Cred că m-am născut vâslind. Mi-aduc aminte perfect însă prima ieşire în baltă, cu bunicul. M-am trezit în bordul bărcii, la clipocitul de valuri. Era soare deja. Aveam vreo 3 sau 4 anişori. De foarte multe ori, adormeam la bunicul, pentru că el era un mare povestitor, avea foarte multe cărţi.”
„Sunt adept al hainelor lejere, pentru că toată viaţa mea am fost în natură.”
„Încă de mic am luat hotărârea să plec pentru că eram convins că, dacă rămân, voi deveni pescar. Visam să fiu profesor de fizică – pentru că îmi plăcea foarte mult profesorul de la şcoală –, visam să fiu aviator – când vedeam avioanele pe cer. Până a venit momentul când trei dintre consătenii mei au devenit campioni mondiali. Dacă ei au reuşit, eu de ce n-aş putea, mi-am zis. Ştiam să trag la rame, mergeam zeci de kilometri zilnic, ştiam să înot. Cei din Deltă plecau de obicei în perioada armatei, dar mie mi-au pus o vorbă bună şi am plecat la 16 ani la Dinamo.”
„Lumea nu ştie că eu, de fapt, în toată cariera mea, n-am avut numai succese. Lumea mă ştie numai pe podium. Până şi fiica mea, când am urcat odată pe podium, pe locul II, şi i-am pus medalia la gât, a aruncat-o în lac.” (Sursa: https://adevarul.ro/news/sport/interviu-lungul-sir-insuccese-ivan-patzaichin-1_51016623aa73e8e04b3c3b6c/index.html)
„Am fost tentat sa renunt dupa doar doua saptamâni. Mi-era frica sa ma urc în canoe si stateam toata ziua în fund pe ponton. „Ce, ma, asta e în concediu?”, a întrebat la un moment dat antrenorul Radu Hutan. Simion Ismailciuc, campionul olimpic de la Melbourne, m-a luat atunci cu el si m-a scos în larg, unde mi-a aratat cum e cu echilibrul. Mi-am învins teama, iar dupa alte doua saptamâni ieseam pe lac si îi bateam pe toti din seria mea.” (Sursa: http://www.rrp.ro/read.php?cat=frsc&item=11)
Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ivan_Patzaichin