Născut: 9 mai 1895, Lancrăm, jud. Alba, România
Decedat: 6 mai 1961, Cluj-Napoca, România
Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)
Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga), iar copilăria lui a fost marcată de faptul că până la patru ani nu a putut să vorbească.
Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. S-a înscris la Facultatea de Teologie din Sibiu pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară.
În 1920 se căsătoreşte cu Cornelia Brediceanu, fiica unui avocat şi personalitate politică, care l-a urmat în peregrinările sale diplomatice, ajutându-l în munca de întocmire a rapoartelor, spre a-i lăsa cât mai mult timp creației filosofice și literare.
Blaga a murit la 6 mai 1961, în Cluj (la vârsta de 66 de ani). Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm. Fiică lui, Ana-Dorica „Dorli” Blaga a fost împuternicită să administreze opera tatăLUI. Fiind și deținătoarea drepturilor de autor a operei lui Lucian Blaga, ea s-a implicat puternic, în special în perioada după 1990, în munca de recuperare și valorificare a operei poetului.
Viața profesională/artistică – Unde, când și cum a debutat
La 15 ani debutează în poezie în revista Tribuna ce apărea la Arad, iar în domeniul gândirii filosofice, la 19 ani, cu un articol despre fasimosul concept bergsonian: intuiția. Absolvent al facultății de Teologie din Sibiu, din 1917 frecventează cursuri de filosofie la Viena. În 1920 Blaga își susțitne teza de licență „Kultur und Erkenntniss” (tradusă în limba română în 1922 sub titlul Cultură și cunoștință.
În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona,Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937),subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939).
Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.
Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zamolxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic și Cuvântul.
După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o mare influență asupra lui Ion Desideriu Sârbu.
Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei românești din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului românesc.
În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.
În anii cinzeci ai secolului trecut cărțile de poezie și cu precădere cele de estetică și filosofie ale lui Lucian Blaga, au fost interzise studenților și marelui public.
Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951), apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum.
În cultura română, Lucian Blaga reprezintă una dintre marile personalităţi creatoare a secolului XX. Opera sa de poet, filozof, eseist, dramaturg si traducător de poezie examinează variate aspecte ale spiritului uman: filozofie si stiinţă, istorie şi religie, şi îndeosebi domeniul complex şi controversat al artelor.
Detalii despre opera/realizările artistice/profesionale – Premii importante, distincții, medalii, decorații
Anii de persecuţie din partea regimului comunist care l-au transformat pe Blaga într-un paria social şi meritele sale artistice nu au fost deplin recunoscute în timpul vieţii.
A fost ales membru al Academiei Române (1936), exclus (1948) şi reînregistrat (1990).
Există o întreagă controvesă legată de posibila lui nominalizare la premiul Nobel pentru literatură. Propunearea urma să fie făcută de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, însă se pare că intervenţia autoritătilor române comuniste ar fi sabotat această posibilitate.
Citate celebre ale personalității
„Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare.” (http://www.istoria.md/articol/511/Lucian_Blaga,_biografie)
“Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă numai un singur lucru nu: fericirea.” (https://booknation.ro/curiozitati-despre-lucian-blaga/)
Citate celebre despre personalitate
Şerban Cioculescu: “”Avea în el un farmec ciudat. Întâi tăcerile lui care erau foarte expresive. Avea, pe urmă, nişte ochi demonici […] Îşi concentra toată fiinţa în privire. S-a scris despre el că se iubea foarte mult poate şi pentru că era, în fond, un timid, un delicat, un introvertit, totuşi, care era foarte iubit, foarte simpatizat…” (http://www.istoria.md/articol/511/Lucian_Blaga,_biografie)
Nicolae Balotă: „Băiatul Blaga e poetul animei în veşnică frământare, într-un continuu efort de autorevelare şi de autodepăşire. Desigur, nu înţelegem prin anima doar domeniul trăirilor subiective ale poetului, ci acela al unor experienţe depăşind această subiectivitate. Lucian Blaga nu este poetul unor aventuri existenţiale, ci ale unor experienţe esenţiale.” (http://www.istoria.md/articol/511/Lucian_Blaga,_biografie)
Surse
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga
http://www.istoria.md/articol/511/Lucian_Blaga,_biografie
https://booknation.ro/curiozitati-despre-lucian-blaga/