Mircea Eliade

Născut: 13.03.1907, Bucuresti, Romania

Decedat: 22.04.1986 (79 de ani), Chicago, USA

Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)

Mircea Eliade a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia) și al Jeanei. A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.

Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă instanță, stabilindu-se în capitală în 1914, și și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescență.

După terminarea învățământului primar la școala de pe strada Mântuleasa, Eliade a devenit elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica și Barbu Brezianu.

A devenit apoi interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism, și a scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune. Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac. Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.

Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular începe să studieze persana și ebraica. Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată în 1921 Inamicul viermelui de mătase urmată de Cum am găsit piatra filosofală. Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.

Viața profesională/artistică – Unde, când și cum a debutat

De la mijlocul anilor ’30, Eliade, aparținînd de grupa din jurul lui Nae Ionescu a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferînd să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale științifice. În ceea ce privește opera literară, drama Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori, în frunte cu Mihail Sebastian, a fi o alegorie a morții lui Corneliu Zelea Codreanu.

Începînd din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea „Loyola”. Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.

La 11 mai 1966 devine membru al Academiei Americane de arte și științe. Cîțiva ani mai tîrziu vizitează Suedia şi Norvegia şi participă la Congresul de istorie a religiilor.

În anul 1977 Mircea Eliade primește premiul Bordin al Academiei Franceze. Iar în anul 1985 devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Washington.

În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editînd cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunînd contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectînd un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma unui mic dicționar.

Mircea Eliade a murit la vîrsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la Chicago, a fost incinerat la Capela Rockfeller din Hyde Park.

Eliade a fost căsătorit de două ori: prima lui soție a fost Nina (n. Mareș, d. 1944), cu care s-a căsătorit în 1934, iar a doua soție a fost Christinel (n. Cotescu, d. 9 martie 1998), cu care s-a căsătorit în 1948.

Detalii despre cum a fost văzut/ă, apreciat/ă

Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viață, frescă a problemelor existențiale în epoca pe care a trăit-o. Întoarcerea din rai (1934) și Huliganii (1935) sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi La țigănci (1959), cât și în romanul Noaptea de Sânziene (1971).

Posteritatea sa este controversată, îndeosebi datorită modului în care şi-a construit propria biografie. În ciuda detaliilor amănunţite pe care volumele Jurnalului său sau ale altor scrieri autobiografice le oferă cititorilor, Eliade nu se referă – sau se referă distorsionat – la episoade care i-ar fi putut umbri reputaţia. Astfel, exegeţii săi au trebuit să reconstituie rolul participării sale la mişcarea legionară din lucrările altor autori, precum Jurnalul lui Mihail Sebastian.

Valorile spirituale, antiistoriste şi antipolitice promovate de Eliade au continuat să anime proiecte culturale şi după 1990, moment in care a (re)dobândit un statut de autor mitic. Îndeosebi în rândul tinerilor, care, redescoperind concomitent libertatea religioasă, literatura fantastică şi fronda specifică tânărului Eliade au redeşteptat interesul pentru opera şi viaţa autorului.

Evaluarea critică a posterităţii lui Eliade rămâne astfel importantă, tocmai datorită prestigiului şi imaginii culturale covârşitoare pe care un autor de factură enciclopedică, cu preocupări fascinante şi o biografie contradictorie continuă să o ofere. Congresul european de istorie a religiilor (Bucureşti, 20-23 Septembrie 2006) organizat de Asociaţia română de istorie a religiilor a dedicat o întreagă secţiune analizei operei lui Mircea Eliade.

Citate celebre ale personalității

„India are meritul de a fi adăugat o nouă dimensiune în Univers: aceea de a exista liber.” Mircea Eliade în Încercarea labirintului

„În societăţile aşa-numite „primitive”, orice secret este o primejdie. Lucrul tăinuit devine, prin simpla lui tăinuire, primejdios omului şi colectivităţii.” Mircea Eliade în Fragmentarium

„Spun oamenii că au căutat o viaţă întreagă „femeia ideală” şi n-au găsit-o. Absurd. O puteau găsi în oricare femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubirea aceea adevărată, care să rupă cercul insului lor, să înfrângă instinctul de conservare care îi zidea în faţa dragostei, să anuleze acel abstract dor de „femeia ideală”, creat numai pentru confortul lor, pentru odihna lor melancolică şi amuzantă; căci e foarte confortabil să „cauţi” veşnic, mai greu e să găseşti şi să nutreşti ca un perfect amant ghimpele acela de iubire.” citat clasic din Mircea Eliade

„Rareori cred că se degradează mai penibil un bărbat ca într-o criză absurdă de gelozie.” Mircea Eliade în Nuntă în cer

„Virtutea magică a aurului şi jadului se aplică şi dincolo de viaţa biologică.” Mircea Eliade în Alchimia asiatică

„Nemurirea sufletului e o consolare. Dar nu trebuie să abuzăm de ea.” Mircea Eliade în Noaptea de Sinziene

„Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează.” Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului

„Misiunea istorică a unui popor se judecă după creaţiunile lui spirituale. Singure valorile culturale justifică existenţa şi misiunea unui popor. Istoria nu ţine seamă de popoare sterile din fire.” Mircea Eliade în Despre Eminescu şi Haşdeu

(Sursa: http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Mircea+Eliade)

„Fugeam adeseori de la curs, sărind pe fereas­tră şi mă duceam să joc oina pe maidanul Primăriei. Alteori, nu veneam la şcoală, minţind că eram bolnav. Rupeam foile din carnetul de note, ca să nu vadă mama cât de proaste note aveam, sau mă prefăceam că l-am uitat acasă sau că l-am pierdut.”

(Sursa: https://adevarul.ro/cultura/carti/romAni-geniu-paradoxullui-mircea-eliade-corigentul-miop-savantul-excentric-1_54702ced0d133766a821e1c7/index.html)

Citate celebre despre personalitate

„Mircea Eliade este cea mai integralã (si servilã) întrupare a gidismului în literatura noastrã. Dupã André Gide, sensul artei fiind cunoasterea (întelege instruirea de esente pe cale mitologicã), un artist e cu atât mai adânc cu cât trãieste mai intens, cu cât pune mai multe ‘probleme’, care însã nu sunt propozitii inteligibile, ci ‘trãiri’, ‘experiente’. Si cum eticul e aspectul fundamental al destinului uman, problema trebuie pusã ca experientã moralã.”

George Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. Minerva, Bucuresti, 1982

„Asemenea lui Camil Petrescu, Mircea Eliade nu mai crede în supersitia scrisului frumos. Dacã înainte literatura a fost echivalatã cu stilul, autorul Noptii de Sânziene nu e preocupat de imperfectiunile de ordin lexical, ci îl fascineazã omul din scriitor. Eliade scrie niste romane cerebrale ale cãror personaje trãiesc niste experiente decisive. Prozatorul este torturat de întrebãri, de unde numeroasele paranteze si ezitãri, care reflectã deplina lui sinceritate. Rãspunsurile conteazã mai putin decât interogatiile, deoarece orice concluzie înseamnã ceva finit, osificat, si nu mai exprimã dilemele unei cunoasteri de sine ce doreste sã coboare pânã la rãdãcinile fiintei. Câtã autenticitate, atâta originalitate, am putea spune despre aceastã literaturã existentialistã în care se face elogiul faptei, similarã cu creatia.”

Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului românesc interbelic. Libra, Bucuresti, 1998

(Sursa: http://romanianliterature.tripod.com/ro/eliadecrit.html)

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade

http://istoria.md/articol/596/Mircea_Eliade,_biografie

https://foaienationala.ro/biografii-mircea-eliade.html

https://www.artline.ro/Mircea-Eliade-29879-1-n.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *