Medeea Marinescu

Născută: 27.05.1974, Bucuresti, Romania

Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)

Medeea Marinescu este o actriță română de teatru și film. Impreuna cu cele doua surori gemene, Medeea Marinescu face parte dintr-o familie de cineasti si din aceasta cauza poate spune ca s-a nascut pe platoul de filmare si intreaga copilarie si-a petrecut-o la Buftea intre aparate de filmat, reflectoare si decoruri. La trei ani debuteaza in film in comedia „Iarna bobocilor” si devine alaturi de interpreta Veronicai, Lulu Mihaescu, si interpretul Pistruiatului, Costel Baloiu, unul din copiii minune ai filmului romanesc care, spre deosebire de ceilalti, o data cu trecerea anilor, nu s-a pierdut in uitare ci este una dintre cele mai apreciate actrite de teatru si film din generatia ei.

Rolul oferit de Ion Popescu Gopo in „Maria Mirabela”, la numai sase ani, o face celebra iar interpretarea ei fara inhibitii, temeri, restrictionari, joaca ei cu animatiile din film: Oachi si Scaparici etc., naturaletea si talentul a ramas pentru totdeauna in inima iubitorilor genului. Concomitent cu interpretarea altor roluri, incepe sa studieze pianul la Liceul George Enescu, se gandeste sa urmeze Conservatorul dar cand era in clasa a XII i se incredinteaza rolul Simina din horror-ul/drama „Domnisoara Christina”, dupa romanul scriitorului Mircea Eliade… si Medeea alege teatrul si filmul.

Viața profesională/artistică– Unde, când și cum a debutat

In 1996 absolva Academia de Teatru si Film, clasa profesor universitar Florin Zamfirescu, are la activ deja cateva filme, jucase inca de pe bancile facultatii pe scena teatrelor Casandra, UNU, Romano-american si Odeon, prezentase cateva emisiuni de divertisment la TVR 1 si Antena 1 si avea sase premii de interpretare:1980 , Piatra Neamt pentru Mirabela,1986 premiul ACIN pentru rolul din ” Promisiuni”, premiul de debut in muzica de film : „Promisiuni”, premiul de interpretare la Festivalul Filmului de Tineret si 1987:premiul de interpretare / sectiunea pian la Festivalul ” Lira de aur”.

Din 1998 joaca  pe scena Teatrului National din Bucuresti alaturi de Radu Beligan si Carmen Stanescu pe care-i admira: „Am invatat foarte multa meserie de la Carmen Stanescu si de la Radu Beligan, am invatat ce inseamna personalitate puternica, rigoare artistica, disciplina in profesie, respect pentru profesie. Carmen Stanescu e una din marile doamne ale culturii romanesti.”

A interpretat aici roluri ca Lucietta – „Bădăranii” de Carlo Goldoni, Eleni – „Eleni” de Kostas Asimakopoulos, Lidia Petrovna – „Nunta lui Krecinski” de Aleksandr Vasilievici Suhovo-Kobilin, Antonia – „Omul din La Mancha” de Dale Wasserman, Aristizza Romanescu – „Mofturi la Union” după I.L. Caragiale, Irina – „Trei surori” de A.P. Cehov, Ziţa – „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, Katia Ezova – „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal” de Matei Vişniec, Marlene – „Dineu cu proşti” de Francis Veber, etc.

Pe plan personal, timp de sapte ani (2001 – 2008) a trait o pasionala poveste de dragoste cu doctorul Dan Acaru, un renumit chirurg de origine romana, stabilit la New York. Dupa intoarcerea din America se casatoreste cu George Dascalescu, pe care-l cunoaste pe platoul de filmare si devine in 2009 mama unui baietel pe nume Luca.

In ultimii ani a jucat in filme frantuzesti („Une mère comme on n’en fait plus”, „Une femme piégée”,” Je vous trouve très beau”) si in prezent filmeaza tot in Franta = ” Un homme très recherché „, are un impresar strain dar nu se gandeste sa paraseasca tara, joaca pe scena TNB in patru piese si asteapta cu nerabdare ecourile privind ultimul ei rol din „Weekend cu mama” si comedia regizoarei Isabelle Mergault.

Detalii despre opera/realizările artistice/profesionalePremii importante, distincții, medalii, decorații

Filmografie

  • Iarna bobocilor (1977)
  • Maria Mirabela (1981)
  • Domnișoara Christina (1992)
  • Je vous trouve très beau (Vă găsesc fermecător) (2005)
  • Weekend cu mama (2008)
  • Donnant donnant (2010)
  • Năpasta (2010)
  • ByPass (2016)

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Medeea Marinescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

Citate celebre ale personalității

„Votez tot timpul. E un exerciţiu de civism.”

„Fiecare etapă îşi are timpul său. Am învăţat asta. Să nu disper, să nu sufăr, să nu dau curs comentariilor răutăcioase. Să fiu pregătită atunci când ele apar.”

„Într-o lume subiectivă, nesigură, uneori conjuncturală, alteori înşelătoare, generoasă, dar şi capricioasă, cred că avem nevoie să ne întoarcem sufletul către ce este cu adevărat important şi sincer şi adevărat. Pentru mine, asta înseamnă familia mea.”

„Timpul petrecut în sânul familiei este cea mai grozavă investiţie pe termen lung.”

„Tocmai profesia mea mă salvează de rutină. Nu ştiu cum aş fi supravieţuit unei vieţi petrecute într-un birou. De comercial e relativ uşor să te salvezi. O carte bună, o muzică potrivită, discuţii cu oameni inteligenţi… există soluţii.”

„Este mare lucru să nu-ţi pierzi normalitatea în profesia asta. Ai terminat un rol, fii un om normal!”

„Teatrul e puţin vitregit faţă de film. Filmul rămâne pe peliculă, teatrul se întâmplă atunci, acolo, senzaţia e atunci, acolo, după care se risipeşte ca un abur.”(Sursa: http://autori.citatepedia.ro/de.php?p=2&a=Medeea+Marinescu)

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Medeea_Marinescu

https://www.cinemagia.ro/actori/medeea-marinescu-4949/

http://www.cinemarx.ro/persoane/Medeea-Marinescu-104525.html?biografie

http://biografii.famouswhy.ro/medeea_marinescu/

Ionuţ Caras

Născut: 12 februarie 1981, în Iaşi, România

Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)

Crescut la Iaşi, oraşul cu cea mai veche tradiţie teatrală din ţară, pe când avea 19 ani, Ionuţ Caras era hotărât să înveţe actoria şi nu prea conta unde.

Toată lumea îi recomanda să nu dau admitere la Iaşi, să plec în Ardeal, mai exact la Târgu Mureş. Era pregătit pentru Tărgu Mureş, dar din întâmplare, în Cluj era prima admitere din ţară în anul respectiv, iar talentul lui Caras i-a asigurat locul doi la admitere.

Norocul i-a surâs fiindcă Caraş s-a “«îndrăgostit» de de profesor, de meserie şi de oraş. Acum Clujul e a doua casă“.

Studii:

– Masterat în „Filosofia culturii şi artele spectacolului“ Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca (2005)

– Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea „Babeş- Bolyai“ Cluj-Napoca, Secţia Actorie, clasa prof. Miklós Bács, promoţia 2004.

Activitate profesională:

Ionuţ Caras este actor al Naţionalului clujean din anul 2004, după absolvirea Facultăţii de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş–Bolyai“ din Cluj-Napoca. În cei opt ani care au trecut de la terminarea studiilor, Ionuţ Caras a devenit unul dintre cei mai buni actori ai colectivului, fiind distribuit în spectacole importante precum: Mansardă la Paris de Matei Vişiniec, Ivanca de Lucian Blaga, Travestiuri de Tom Stoppard, Purificare de Sarah Kane, Regele Lear şi Visul unei nopţi de vară de W. Shakespeare, Dom Juan în Soho de Patrick Marber, Cântăreaţa cheală de Eugène Ionesco, Revizorul de N. V. Gogol, Florenţa sunt eu de Gellu Naum şi Jules Perahim, Machiavelli: Arta terorii de Robert Cohen.

A lucrat cu regizori de primă mărime: Andrei Şerban, Mihai Măniuţiu, Gábor Tompa, Mona Chirilă, Radu Afrim, Alexandru Dabija. A participat, în cadrul Academiei itinerante „Andrei Şerban“, la realizarea spectacolului Spovedanie la Tanacu (Plopi, 2007), prezentat la New York, la Teatrul La MaMa, jucat apoi la Teatrul Odeon din Bucureşti. A colaborat şi cu formatia Luna Amară pentru videoclipul  „Nu știu, nu iau, nu sunt”.

Ionuţ Caras predă actoria la Facultatea de teatru din Cluj-Napoca. Preocupările lui se îndreaptă şi spre publicul defavorizat, din zone marginale, precum şi spre actoria de film. Este cunoscut pentru rolurile sale din fimele Portretul luptătorului la tinereţe (2010), Ana, mon amour (2017) and De ce eu? (2015).

Detalii despre opera/realizările artistice/profesionalePremii importante, distincții, medalii, decorații

Premii:

– Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal: Cristian Rigman pentru rolul Jakub Kac (1919-1941), Radu Lărgeanu pentru rolul Rysiek (1919-1942), Miron Maxim pentru rolul Menachem (1919-1975), Cătălin Herlo pentru rolul Zygmunt (1918-1977), Ovidiu Crișan pentru rolul Heniek (1919-2001), Matei Rotaru pentru rolul Władek (1919-2001), Ionuț Caras pentru rolul Abram (1920-2003) din spectacolul Clasa noastră de Tadeusz Słobodzianek, regia: Bocsárdi László, la Gala Premiilor Teatrului Național Cluj-Napoca, 2016;

Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar, la Teatrul Naţional Cluj-Napoca, în stagiunea 2014-2015, pentru rolul Fratele Tibergiu din spectacolul UbuZdup! după Alfred Jarry, regia Tompa Gabor, la Gala Premiilor Teartrului Național Cluj-Napoca, 2015.

Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar, pentru rolurile „Zmeul“ şi „Baba Anica“ din Sânziana şi Pepelea, la Festivalul Comediei Româneşti de la Bucureşti, 2014.

– Nominalizare la Premiul pentru Cel Mai Bun Actor în Rol Principal, pentru rolul Gurevici, din spectacolul Noaptea Walpurgiei sau Paşii Comandorului de Venedikt Erofeev, la Gala UNITER, aprilie 2010;

Premiul pentru Cel Mai Bun Actor, pentru rolul Gurevici, din spectacolul Noaptea Walpurgiei sau Paşii Comandorului de Venedikt Erofeev, la Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov, ediţia a XXI-a, 2009;

Premiul „Euphorion“ pentru tineri creatori, pentru realizările artistice din stagiunile 2005-2006 si 2006-2007, acordat de Teatrul National din Cluj, 2007;

Premiul pentru excelenţă în artă „Timică“, oferit de Asociaţia Master Class pentru rolul Pretextat Tach – Gala Tânărului Actor, HOP Mangalia (2005);

Premiul de excelenţă acordat de Cluburile Lions şi Rotary în semn de recunoaştere a meritelor deosebite în domeniul artistic.

Citate celebre ale personalității

„Îmi place să dăruiesc, să caut în mine prin ceilalţi, îmi place mirosul scândurii de pe scenă şi al teatrului, atunci când e frumos“ (https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/ionut-caras-actorul-devenit-clujean-din-intamplare-1_50aeab9e7c42d5a6639eee49/index.html)

„Nu îmi plac compromisurile. Nu îmi place să văd săli de teatru goale şi oameni cenuşii şi fără un crez pentru care să lupte“ (https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/ionut-caras-actorul-devenit-clujean-din-intamplare-1_50aeab9e7c42d5a6639eee49/index.html)

Surse:

http://www.teatrulnationalcluj.ro/act-66/ionut-caras/

https://ziuadecj.realitatea.net/cultura/–165603.html

https://www.teatrul-azi.ro/interviuri/ionut-caras-%E2%80%9Eactorul-trebuie-sa-se-apropie-de-misterul-meseriei-si-de-spiritualitatea-ei%E2%80%9C

https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/ionut-caras-actorul-devenit-clujean-din-intamplare-1_50aeab9e7c42d5a6639eee49/index.html

https://adevarul.ro/cultura/teatru/interviurile-fnt-anca-hanu-ionut-caras-despre-teatrul-clujean-8_581053175ab6550cb8eafc86/index.html

http://www.teatrulnationalcluj.ro/act-66/ionut-caras/

https://www.imdb.com/name/nm4083423/

Amalia Ciolan

Născută: 13.09.1967, Sibiu, România

Scurt istoric al vieții 

Născută într-o familie în care cititul şi mersul la teatru a fost încurajat, Amalia Ciolan a copilărit la Sibiu, unde a făcut scoala generala şi liceul. Bunicul provine din Tilisca, un sat de oieri şi împreună cu fraţii lui au fost prima generație din familie care a rupt-o cu tradiția locului, acesta devenind dulgher şi părăsind satul natal.

Viața profesională/artistic – Unde, când și cum a debutat

Actrița este absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală şi Cinematografică ,,I.L. Caragiale”, clasa profesorului Ion Cojar, joacă din 1994 pe scena Teatrului Național din București. A fost profesor Academia de muzică şi dans din Ierusalim şi Centrul cultural „Hagada Hasmalit”, a regizat Spectacole realizate cu elevii Seminarului Teologic „Radu Vodă”, 1995 – 2007, a predat la clasa de Actorie a Colegiului ”Dinu Lipatti” (1999-2000), profesor invitat UNATC (1998-1999), asistent universitar la Universitatea Hyperion, clasa profesoarei Maia Morgenstern (2008-2010).

Poate fi văzută în prezent în piesa Înşir’te mărgărite, regia şi versiunea scenică Dan Puric. Tot la Teatrul Național din București a jucat în 20 de ani în Siberia, în regia lui Sorin Misirianțu, Omul cu mârţoaga, în regia Ancăi Bradu, Macbeth, în regia lui Radu Penciulescu, Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, în regia lui Florin Fătulescu, Trei surori, regizat de Yuri Krasovski. A colaborat cu regizori ca Gelu Colceag, Dan Pița sau Alexandru Tocilescu.

A avut mici colaborări și pe zona de film, cu regizori ca  Doru Nițescu si Călin Peter Netzer, și a avut și participări în spectacole produse de Televiziunea Română. A regizat piese pentru copii precum Hoțul de mărgăritare şi a participat la emisiunea TVR  „Clipa de poezie”, 1996 – 2000.

Pe lângă teatru, actriţa este cunoscută pentru rolurile sale în filmele Pozitia copilului (2013), Ana, mon amour (2017), Carmen (2013) şi Offstage (2017).

Detalii despre opera/realizările artistice/profesionalePremii importante, distincții, medalii, decorații

Premiul pentru interpretare feminină – rol secundar pentru rolul Maria din filmul „Offstage”, Premiile UCIN, 2018

Menţiune de interpretare la Gala Tânărului Actor, Sibiu pentru rolul Bernarda – „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, regia Ion Cojar, 1994

Premiul criticii pentru debut pentru rolul Nastasia – „Domnişoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, 1995

Citate celebre ale personalității

Publicul e partenerul poveştii noastre. Pentru două sau trei ore suntem împreună, cu sufletul curat, ca nişte copii în lumea basmelor şi asta ne dă putere.” (http://www.tnb.ro/ro/amalia-ciolan)      

Surse

http://www.tnb.ro/ro/amalia-ciolan

https://jurnalul.antena3.ro/timp-liber/culinar/amalia-ciolan-creativitate-si-relaxare-39167.html

https://adevarul.ro/cultura/teatru/actrita-amalia-ciolan-despre-drama-celor-20-ani-siberia–8_56b880815ab6550cb892d99d/index.html

https://bookhub.ro/hotul-de-margaritare-teatrul-stela-popescu/

http://aarc.ro/cineasti/trivia/amalia-ciolan

https://www.imdb.com/name/nm5410536/

Dem Rădulescu

Născut: 21.09.1931, Râmnicu Vâlcea

Decedat: 17.09.2000, București

Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)

Dem Rădulescu a fost un actor de comedie român de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.

S-a născut la Râmnicu Vâlcea într-o familie de negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria semi-mijlocie. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.

În 1956, a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.

A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoare pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Aurel Cioranu și Fory Etterle. Liviu Ciulei l-a numit „un actor de geniu”.

A fost căsătorit cu Paula Rădulescu – actriță și balerină la Teatrul de Revistă Constantin Tănase-până în prezent. A fost căsătorit cu actrița Adriana Șchiopu (Mioara Popovici din „Vine poliția!”, Lucreția din „Băieți Buni”) cu care are o fiică născută la 14 octombrie 1986, Irina Rădulescu, aceasta călcând pe urmele părinților săi, fiind actriță la Teatrul Mic din 2008.

S-a stins din viață la București în urma unui infarct, la 17 septembrie 2000.

Este înmormântat la cimitirul Bellu.

Viața profesională/artistică – Unde, când și cum a debutat

„Cariera s-a construit cu sănătatea şi cu viaţa mea. Joc teatru din dragoste. Pentru plăcerea mea“, spunea Dem Rădulescu, în 1998. Această „plăcere“, „pasiune“ în alte interviuri, este localizată invariabil de către fostul actor în anii studenţiei sale. „Mâncam literalmente cartea. Ca student, am fost adesea împrumutat la clasele paralele de regie, la maestrul Şahighian căruia îi păstrez o adâncă afecţiune sau la clasele de actorie conduse de Moni Ghelerter sau de Irina Răchiţeanu Şirianu. Trei ani am fost bursier republican“, povestea Dem, în interviul acordat revistei „Cinema“, în 1975.

Unul dintre foştii săi colegi de facultate este Dan Puican (81 de ani), fost angajat la Radiodifuziunea Română, regizor artistic al redacţiei Teatrul Radiofonic. „Dem avea bursă republicană şi noi toţi îl invidiam. Păi avea bani, nu glumă, 500 de lei. Noi, ceilalţi studenţi, abia dacă ajungeam la 180 de lei. Şi aveam şi noi note bune“, spune Puican.

Varianta „optimistă“ a acestuia este infirmată de câteva declaraţii date de Dem Rădulescu. Precum aceasta, din emisiunea „Profesioniştii“:„Când eram student, eram sărac rău de tot. Mâncam o juma de borcan de vinete şi o pâine întreagă. Pe zi“.

Cert este că, în perioada studenţiei, Dem Rădulescu îşi însuşeşte primele măsuri pentru obţinerea conceptului fundamental în actorie: autenticitatea. Studiază extensiv, fiind, în acelaşi timp, atent la lumea din jur, la oameni şi la detalii. „Observ oamenii, îi privesc cu atenţie. Eu cred că în interpretarea unui personaj, dacă nu te duci la meridianul respectiv, faci un fals. Cehov în fotolii de plastic nu e de conceput. Totul ţine de profesionalism, respect pentru epocă, stil. Eu am trăit într-o lume de nestemate şi nu pot accepta gablonţurile, sticla de sifon“, spunea Dem, într-un interviu pentru revista „Teatrul“, în 1978.

Dem Rădulescu termină Facultatea de Teatru în 1954 ca şef de promoţie şi este repartizat direct, aşa cum prevedea regulamentul din acele vremuri, la Teatrul Naţional. Aici ajunge pe mâna celebrului regizor Sică Alexandrescu, despre care Dem avea să afirme, în 1998, că „a fost al doilea tată al meu. El m-a construit“.

Prima piesă în care apare este „Mielul turbat“, scrisă de Aurel Baranga. „Jucam, bineînţeles, în figuraţie, nu mă cunoştea nimeni. La un matineu am ieşit din scenă şi mă îndreptam spre cabină, când am auzit:«V-am dat dispoziţie să nu mai lăsaţi să intre în teatru pe oricine! Domnule, ce cauţi dumneata aici?». Era inspectorul sălii. Eu am răspuns:«Mi-a plăcut teatrul de mic. Aici am fost repartizat şi n-am să plec nici mort». După vreo 20 de ani, acelaşi inspector, Costel Manolescu, care m-a iubit extraordinar, mi-a zis:«Maestre, nu vrei să uiţi incidentul acela?». «Nu-l uit, nene Costele, şi am să-l scriu, că-ţi face cinste». Era un om de ispravă“, povestea Dem, în 1978.

Dem Rădulescu a pus succesul său aproape imediat pe seama marilor actori alături de care a avut privilegiul să împartă scena Naţionalului, citându-i pe George Calboreanu, Aura Buzescu şi pe Emil Botta. Cert este că, imediat după absolvirea facultăţii, piesele şi rolurile încep să curgă:„Îndrăgostiţii“ (1954) de Maria Bănuş, „Regele Lear“ (1955), în regia lui Sică Alexandrescu, „Căsătorie impusă“ (1955) de Molière, alături de Radu Beligan, „Steaua fără nume“ (1956) de Mihail Sebastian sau „Duşmanii“ (1958) de Maxim Gorki, alături de Matei Alexandru, Coca Andronescu şi Emil Botta.

Cariera din teatru este completată şi cu un alt tip de recunoaştere. În 1955, devine profesor de actorie în IATC (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică), Facultatea de Teatru, secţia „Actorie“. Aici avea să rămână până la finalul vieţii, fiind deseori în comisia de admitere la Facultatea de Teatru. Astfel începea unul dintre cele mai frumoase episoade din viaţa lui Dem Rădulescu: cea de profesor, mentor, sfătuitor. Şi tot de aici putem înţelege de ce Dem a fost iubit, în egală măsură, atât de spectatori, cât şi de propriii colegi şi elevi de pe scenă.

Detalii despre opera/realizările artistice/profesionalePremii importante, distincții, medalii, decorații

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

Dem Rădulescu a fost recompensat post-mortem cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea.

De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, Dem Rădulescu a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului.

Detalii despre cum a fost văzut, apreciat

Citate celebre ale personalității

„Ştii ce te ţine în viaţă? Sufletul te ţine în viaţă.”

„Întotdeauna să cauţi adevărul şi simplitatea. Să nu cauţi să fii într-un fel anume, să cauţi adevărul.”

„Comedia e natura. Iar a face comedie e ca şi cum ai invita omul pe Valea Prahovei sau la mare. Realizează cineva acest lucru?”

„Există zâmbetul, există râsul mai pe-nfundate, există hohotul, dar mai presus de orice, în comedie contează satisfacţia estetică în faţa momentului artă.”

(Sursa: http://autori.citatepedia.ro/de.php?p=2&a=Dem+R%E3dulescu)

„O zi în care n-ai râs e o zi pierdută.” (Sursa: https://www.ziarulmetropolis.ro/dem-radulescu-o-zi-in-care-n-ai-ras-e-o-zi-pierduta/)

Citate celebre despre personalitate

Maia Morgenstern: „Credeam că teatrul trebuie să fie solemn, sobru, adânc, profund. Dem Rădulescu mi-a scos prostiile astea din cap. Cred că n-aveam destulă minte să înţeleg diversitatea orizontului şi a conexiunilor pe care le făcea un geniu al comediei – al teatrului, în general.[…] Dem Rădulescu ne făcea să râdem, prin conexiunile pe care le făcea – împingându-ne, determinându-ne să ajungem singuri la concluzii de foarte mare folos.” (Sursa: http://andreicraciun.eu/maia-morgenstern-credeam-ca-teatrul-trebuie-sa-fie-solemn-dem-radulescu-mi-a-scos-prostiile-astea-din-cap/)

Alexandru Arşinel: „Era o instituţie a umorului!” „Era asistentul profesorului meu la Institut. Am lucrat doi ani împreună cu el. Iubea în primul rând meseria, iar cu noi, studenţii, avea o dragoste şi o preocupare permanentă de a ne arăta. Se urca pe scenă şi arăta cu un haz nebun ce trebuie să facem. Orele la el erau un adevărat regal, o mare bucurie.” (Sursa: http://taifasuri.ro/taifasuri/la-taifas/44-dem-rdulescu-asul-comediei) 

Surse

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dem_R%C4%83dulescu

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/dem-radulescu-portret-de-campion-la-umor-categoria-grea

Florin Piersic

Născut: 27.01.1936, Cluj 

Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)

Florin Piersic este un actor român de teatru și film. A jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci.

Născut din părinți bucovineni (mama originară din Valea Seacă, tatăl, medic veterinar, originar din Corlata), Florin Piersic și-a petrecut copilăria în Corlata, Pojorâta și Cajvana, apoi în Cernăuți și, ulterior, la Cluj, unde a urmat Liceul de băieți nr. 3 (azi Colegiul Național Emil Racoviță).

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (IATC, astăzi UNATC), promoția 1957. La doi ani după absolvire, Florin Piersic a debutat pe scena Teatrului Național din București obținând rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat Tragedia optimistă, Oameni și șoareci sau Orfeu în Infern, piese care au scos în evidență geniul, naturalețea și prospețimea actorului. Are o bogată activitate teatrală la Teatrul Național din București).

În anii ’60, Florin Piersic se căsătorește cu actrița Tatiana Iekel, care i-a dăruit și primul copil, pe Florin Jr. A doua soție a fost tot o actriță, Anna Széles, alături de care a devenit tată pentru a doua oară. În 1985 Anna Széles a cerut și a obținut divorțul și s-a mutat în Ungaria, luându-l cu ea și pe fiul lor, Daniel. În 1993, după o relație de 7 ani, Florin Piersic s-a căsătorit cu Anna Török, de asemenea originară din Cluj.

În 26 ianuarie 2011 cinematograful „Republica” din Cluj-Napoca a fost redenumit în cinematograful „Florin Piersic”.

De-a lungul timpului Florin Piersic a primit titlul de „cetățean de onoare” al mai multor orașe precum: Bacău, Cluj-Napoca, Caracal, Sighet, Suceava, Baia Mare, Oradea, București sau Galați.

La 10 decembrie 2012, prin decretul președintelui Nicolae Timofti, actorului i s-a acordat cetățenia Republicii Moldova. Florin Piersic a adresat o scrisoare președintelui moldovean motivând solicitarea prin faptul că acolo este primit foarte bine de oameni și se simte iubit, iar tatăl lui a activat, în calitate de medic veterinar, atât în Bucovina cât și în Basarabia (la Cernăuți, respectiv Soroca).

În anul 2009 Florin Piersic înregistrează un disc de autor la casa de discuri OVO MUSIC: „Florin Piersic – Hoinărind printre amintiri în lumea muzicii lui Dan Iagnov”. Toate cele 10 melodii sunt compuse de Dan Iagnov: „O poveste de o zi”, „Latino lasciv”, „Anemone mii”, „Femeia e secretul”, „Și ploua…”, „Pe cărările vieții”, „Poveste cu un saxofon”, „Viața este o poveste”, „Cînd ninge” și „Un pas pe zăpadă”. Versurile cântecelor „Latino lasciv” și „Anemone mii” sunt scrise de Dan Iagnov. Versurile celorlalte cântece sunt scrise de Andreea Andrei.

Viața profesională/artistic – Unde, când și cum a debutat

Debutul cinematografic s-a produs cu filmul Ciulinii Bărăganului din 1957, interpretând rolul lui Tănase. Și-a evidențiat talentul în ceea ce privește filmele istorice în Neamul Șoimăreștilor din 1965, regizat de Mircea Drăgan, și apoi a jucat în filmul care l-a făcut cunoscut De-aș fi Harap Alb (1965), regizat de regizorul Ion Popescu-Gopo.

Printre rolurile sale celebre din filme s-au numărat haiducul Anghel Șaptecai, haiducul Grigore Pintea și Mărgelatu.

Detalii despre opera/realizările artistice/profesionalePremii importante, distincții, medalii, decorații

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

Actorul Florin Piersic a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

Florin Piersic a fost decorat de presedintele Klaus Iohannis cu Ordinul National “Steaua Romaniei”, in grad ofiter, pentru contributia sa in teatrul si cinematografia romaneasca.

La auzul vestii, actorul a demonstrat ca umorul sau nu are varsta.

Florin Piersic: “Nu stiu daca merit, dar daca ei s-au gandit la asta eu sunt de acord sa mi le dea. Imi pare rau ca nu dau si niste diridari margelate, cum spuneam eu, dar e bine si asa!”

Citate celebre ale personalității

„Bărbatul la 60 de ani se uită la pantofi. Nu se mai uită la pălărie.

„Perfecţiunea nu există, chiar dacă arăţi mai bine în realitate decât pe ecran.

„Dramele ne rămân fiindcă suntem bătrâni şi trăim din ele.

„Respir fiecare vers sau cuvânt al iubirii.

„Nu luăm cu noi nicio avuţie. Ceea ce ne rămâne moştenire este numai ceea ce am dat. Florin Piersic în emisiunea TV „Naşul” (16 octombrie 2008)

„O femeie frumoasă poartă cu ea aroganţa supremă.

„Mi-a plăcut şi-mi place viaţa în mişcare, colorată, originală, neaşteptată, puternică. Dar fără excese. N-am trăit niciodată cu încetinitorul!

„Legăturile vechi ruginesc, dar este greu să le desfaci. (Sursa: http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Florin+Piersic)

Citate celebre despre personalitate

Madrigal de Dumitru Râpanu, 2011

„Un Matusalem romantic,

Este unul dintre trudnici:

El vorbeşte-n metru antic,

Însă joacă-n metri cubici!”

Epigramă de Stelian Filip din Antologia epigramei româneşti, 2007 

Făt Frumosului Florin Piersic

„Speriat de-a ta-nălţime
Câte-un ins mai mucalit
Zice-adesea din mulţime:
– Ăsta-i Piersic altoit!”

Epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres, 2009 

De ziua lui Florin Piersic

„Să nu cumva să mori, Florine,
Că ziua ta e zi regală
Şi sunt convins că fără tine
Am pierde-o zi naţională.”

Marin Moraru: „Florin Piersic era încă din tinereţe, de pe când era student, un mare povestitor. Făcea valuri plăcute în jurul lui, datorită felului său de a fi. Era un vorbitor nepreţuit şi de cursă lungă, povestind de una, de alta, fără să îţi dai seama cum trece timpul. Şi nu numai că nu obosea niciodată, ci din contră, acest lucru îi conferea forţă să continue.”

Surse:

http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Florin+Piersic

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/florin-piersic-cel-mai-seducator-actor-roman-a-implinit-80-de-ani-si-a-fost-decorat-de-iohannis-nu-mai-intrebati-cati-am.html