Născut: 03.02.1941, Calafat, România
Decedat: 14.09.2008 (67 de ani), Viena, Austria
Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)
Ștefan Iordache a fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran.
Ștefan Iordache și-a petrecut copilăria la Calafat, la bunicii din partea mamei dar a venit cu părinții în capitală la o vârstă fragedă și și-a petrecut copilăria în continuare în cartierul Rahova din București, într-o familie de oameni simpli, care și-au dorit ca fiii lor să învețe carte. În școală a fost bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru și a fost admis ultimul la IATC. A absolvit însă secția de Actorie a institutului printre primii și a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârșitul vieții.
Viața profesională/artistică – Unde, când și cum a debutat
A debutat in film in 1964 cu rolul titular din „Strainul“. Dupa incheierea filmarilor ar fi trebuit sa plece in armata, dar a scapat de ea, pentru ca a primit un rol in pelicula „Gaudeamus Igitur“, la Cluj.
Atunci s-a imprietenit cu Sebastian Papaiani. Atat de tare, ca si-au taiat cu furculita incheietura mainii stangi si s-au facut frati de cruce.
In teatru a jucat mult sub bagheta Catalinei Buzoianu, ultima colaborare dintre cei doi creatori fiind la spectacolul „Lolita“, montat la Teatrul Mic. Printre rolurile sale memorabile se numara Titus Andronicus in regia lui Silviu Purcarete si Barrymore, in regia lui Gelu Colceag, rol pentru care a primit si Premiul UNITER.
Stefan Iordache a devenit actor de teatru adevarat in perioada de glorie a Teatrului Nottara. A interpretat roluri precum Hamlet, Regele din „Viziuni flamande”, Raskolnikov din „Crima si pedeapsa”, Maestrul din „Maestrul si Margareta”, Richard de Gloucester din „Richard al III-lea”, Nae Catavencu din „O scrisoare pierduta”.
Timp de aproape jumatate de secol a interpretat roluri memorabile si in film: „Glissando“, pelicula ce a facut furori in epoca, apoi „Editie speciala“, in regia lui Mircea Daneliuc, „De ce trag clopotele, Mitica?“, realizat de Lucian Pintilie, „Hotel de lux“, „Concurs“, „Noiembrie, ultimul bal“, in regia lui Dan Pita, film al carui titlu a fost considerat o prevestire a caderii comunismului, „Cel mai iubit dintre pamanteni“, in regia lui Serban Marinescu.
Ultimul sau rol a fost Printul Potemkin, in piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusa in scena, in 2008 la Teatrul National Bucuresti.
Ștefan Iordache a fost și un foarte bun interpret de muzică ușoară. Este celebru cuplul Ștefan Iordache – Sanda Ladoși care au interpretat o serie de cântece înregistrate pe mai multe CD-uri.
Astfel în anul 1995 apare la Casa de Discuri Roton, CD-ul „… între noi mai e un pas” în care toate melodiile sunt compuse de Dan Iagnov. „… între noi mai e un pas” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „Eu vreau să-ți spun că te ador” (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „În noi visează un copil” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „Il est tard de partir” (compozitor Dan Iagnov, textieră Rodica Grigoriu, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși). Pe același disc apare și duetul Ștefan Iordache – Elena Cârstea în cântecul „Cântec de Crăciun” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei). Cântecele „Dar vei veni” (compozitor Dan Iagnov, textier Dan V. Dumitriu) și „De câte ori pe înserat (compozitor Dan Iagnov, textier Miron Radu Paraschivescu) Ștefan Iordache le cântă solo.
În anul 2006 apare la Casa de Discuri OVO MUSIC CD-ul „Best of Dan Iagnov” în care o serie de cântece sunt interpretate de Ștefan Iordache fie în cuplu fie solo: „Eu vreau să-ți spun că te ador (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „În noi visează un copil” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache – Sanda Ladoși), „Cântec de Crăciun” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache – Elena Cârstea), „Sunt doar un poet” (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpret Ștefan Iordache), „Între noi mai e un pas” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache – Sanda Ladoși).
În anul 2007 Ștefan Iordache înregistrează un disc de autor intitulat „Magazinul meu de vise” la Casa de Discuri Roton. Toate melodiile sunt compuse de Dan Iagnov pe versuri de Andreea Andrei: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Mai mult decât oricând”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Viața noastră este un tangou”, „Ți-am dăruit o floare”, „Nu te întreb” și „Magazinul meu de vise”. Trei dintre cântece sunt în duet cu Monica Anghel: „Mai mult decât oricând”, „Viața noastră este un tangou” și „Nu te întreb”. Cântecul „Nu știam că te iubesc atât de mult” Ștefan Iordache i l-a dedicat soției sale Mihaela Tonitza.
În anul 2008 Jurnalul Național Vol. 67 scoate o ediție specială „Ștefan Iordache. Muzică de colecție”, cu un CD care conține poezii și melodii interpretate de Ștefan Iordache. Printre acestea sunt și cinci melodii compuse de Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei și anume: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Ți-am dăruit o floare” și „Magazinul meu de vise”.
Dan Iagnov în colaborare cu Dan V. Dumitriu a compus pentru Ștefan Iordache și Angela Similea muzicalul „Adio femei” în regia lui Mihai Berechet, muzical care s-a jucat timp de 4 ani (1990 – 1994) cu săli pline. Printre cântecele de mare succes cântate în acest muzical de către cei doi interpreți, sunt: „Te-n cearcă viața uneori”, „Cât aș fi vrut”, „E viața mea”, „Timpul s-a oprit stingher”, „Dar vei veni”, „Dormi iubite dormi”, „Ploaia s-a oprit”, „Cum oare știi”, „O zi aș vrea”, „În zbor”, „Sunt umbra ta” toate sunt compuse de Dan Iagnov textier Dan V. Dumitriu.
În anul 1994 Ștefan Iordache participă, împreună cu Sanda Ladoși la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia – secțiunea „Șlagăre” cu cântecul „Și între noi mai e un pas” compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, câștigând locul II.
În anul 1995 Ștefan Iordache participă, din nou, împreună cu Sanda Ladoși, la Festivalul de Muzică Ușoară „Mamaia” – secțiunea „Șlagăre” cu cântecul „Eu vreau să-ți spun că te ador”, compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, câștigând locul III.
Ștefan Iordache a apărut în o serie de videoclipuri realizate la TVR 1 și ANTENA1.
TVR 1
- „Cântec de Crăciun”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache – Elena Cârstea
- „Între noi mai e un pas”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache – Sanda Ladoși
- „Eu vreau să-ți spun că te ador”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache – Sanda Ladoși
- „Nu mă iubi”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache – Sanda Ladoși
- „În noi visează un copil”. Regia: Sergiu Ionescu, Eugen Dumitru, Ovidiu Dumitru. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache – Sanda Ladoși
- „Sunt doar un poet”. Regia: Eugen Dumitru, Ovidiu Dumitru. Muzica: Dan Iagnov, Interpret: Ștefan Iordache
ANTENA 1
- „Singur printre oameni”. Regia: Șerban Marinescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache – Petruța Mihai
A fost căsătorit timp de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache, teatrolog și profesor universitar. Nu a avut copii.
Detalii despre opera/realizările artistice/profesionale – Premii importante, distincții, medalii, decorații
Ştefan Iordache a murit pe 14 septembrie 2008, la Viena, după o jumătate de an în care se luptase cu leucemia. Avea 67 de ani. A fost înmormântat la Gruiu, cu onoruri militare. Pe coroana de flori, Mihaela Tonitza-Iordache, soţia sa, scria: „Ne întâlnim curând. Ştefane, aşteaptă-mă. Fără tine nu am niciun rost“. Un an şi jumătate mai târziu, se stingea şi ea. Cuplul n-a avut copii, iar ăsta a fost unul dintre marile regrete ale actorului. Dar a lăsat o moştenire culturală mare, pentru care a trudit mult. Cu ceva timp în urmă se gândea însă la destinul său şi spunea: „Dacă ar fi să iau viaţa mea, din momentul în care aveam 21 de ani, când am intrat în Institut şi până acum, n-aş mai face acelaşi lucru. Daca aş mai avea încă o viaţă, una paralelă, să presupunem, tot n-aş mai face la fel. Şi dacă aş avea şi o a treia viaţa, din nou, n-aş mai trăi aşa“.
Premii
- Premiul ACIN, în anul 1978, pentru rolul său din filmul Ediție specială, regizat de Mircea Daneliuc.
- Premiul ACIN, în anul 1984, pentru rolul său din filmul Glissando, regizat de Mircea Daneliuc.
- Premiul ACIN, în anul 1989, pentru rolul său din filmul Noiembrie, ultimul bal, regizat de Dan Pița.
- Premiul UNITER pentru cel mai bun actor, în anul 2001, pentru rolul titular din Barrymore, în regia lui Gelu Colceag.
- Premiul de Excelență în cinematografia românească la Festivalul Internațional de Film Transilvania, 2006
Citate celebre ale personalității
„Femeia este cea mai mare minune pe care a lăsat-o Dumnezeu pe Pământ. Ea alege, ea cheamă, cucereşte şi domină.”
„Cine naiba o fi inventat cârciuma? Unul deştept din preistorie, care a văzut că doi nu au unde să bea un pahar, aşa că i-a chemat la el şi a cerut să fie plătit pentru asta.”
„Sigur, în societatea modernă, trebuie să ştii teatru ca să vinzi un produs. Pe vremuri, avocatura era în această postură.” Ştefan Iordache în interviu în ziarul „Jurnalul Naţional” (iulie 2008)
„Să vă spun ceva: vă iubesc!”
„Eu joc teatru, pentru că nu ştiu să fac altceva! Dacă ştiam să montez prize, asta eram, electrician.” Ştefan Iordache în interviu în ziarul „Jurnalul Naţional” (iulie 2008)
„După părerea mea, vedetă este personajul care are cu ce să se legitimeze profesional, care are popularitate şi care caută să stimuleze mereu această imagine. Prezentatoarea de la meteo e? Dar fata cu sânii goi, pozată în porumb, e?”
„Actorii sunt ca nişte copii. Se bucură când primesc premii, se bosumflă când sunt criticaţi, indiferent ce carieră ai în urma ta.” Ştefan Iordache în interviu în ziarul „Cronica Română” (februarie 2008)
„Dacă aş lua viaţa de la început, nu ştiu dacă aş face la fel. Am avut şansa, dar şi neşansa unor roluri mari. Şansa este că am devenit apreciat, neşansa e că toate aceste roluri mi-au măcinat cumplit nervii.” Ştefan Iordache în interviu în ziarul „Jurnalul Naţional” (iulie 2008)
Citate celebre despre personalitate
Michaela Tonitza-Iordache: „Ştefan nu face decât ce vrea el, când e sigur că e bine. Chiar şi lucrurile rele tot din convingere le face. Şi asta e ceva demonic. Ne-am străduit să trăim normal şi cred că am reuşit. Ştefan este un ghem de paradoxuri: un om foarte timid, extrem de singuratic, aş spune chiar că nu e sociabil. Eu îi spun că nu are umor, iar el îmi răspunde că nu e bine să ai umor la colţul mesei, ci pe scenă.”
„Are o răbdare fantastică. Uneori am sentimentul că e aproape demonic. Când se apucă de ceva face totul cu o meticulozitate teribilă. La ţară a construit singur o casă dintr-un grajd. A făcut schiţa, a tăiat lemne, a pus balamale, a vopsit. (…) Când repetă, intră într-un fel de cantonament. Are o grijă extremă pentru condiţia lui fizică şi psihică. Bea numai apă minerală, ia vitamine, mănâncă doar rasol. Se culcă şi se scoală la ore fixe, pe care le respectă cu stricteţe. Ştefan e un om foarte cald, dar numai când era el chef. Atunci îmi aduce o sticlă de şampanie, care ştie că îmi place, şi o bem amândoi.” (Sursa: https://adevarul.ro/cultura/teatru/Stefan-iordache-actorul-copilarit-rahova-murit-ziuacrucii-marele-regret-fost-n-a-avut-copii-1_55f5727bf5eaafab2c8f813e/index.html)
Ileana Iordache: „Nu-i plăcea deloc să vorbească despre alţii, cum nici el nu se simţea comod când era în centrul atenţiei. Nu din aroganţă, din timiditate. După spectacolele de succes, atunci îl mai simţeai că-i place. Stătea şi asculta cu interes părerile oamenilor. Îi plăcea să-i asculte pe toţi, urâţi, frumoşi, ţigani, nu conta. Cerceta tipologii de oameni, asta îl interesa. Îi chema să-i cânte, să-i audă povestind. Pe cât de mult îi plăcea să fie înconjurat de prietenii lui buni, pe atât îşi dorea să stea în solitudine, departe de ochii lumii.”
Dinu Cernescu: „M-am dus şi am văzut «Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită». M-a impresionat, pentru că juca un fel de bătrân. Era un matur, înăcrit, parcă avea o scoarţă de copac pe el. L-am aşteptat după spectacol să-i spun că mi-a plăcut. A apărut un puşti timid, care de-abia vorbea. Aia era adevărata faţă a lui Ştefan. Trebuia să fii atent la cum se uita Ştefan la tine. Asta m-a frapat mereu la el. Avea o privire în care puteai citi că e cu totul altceva decât ce vezi.” („Weekend Adevărul“) (Sursa: https://adevarul.ro/cultura/teatru/portret-devenit-Stefan-iordache-mai-iubit-actori-1_59cf492e5ab6550cb8abc274/index.html)
Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Iordache
http://www.ziare.com/stefan-iordache/biografie
Poze:
https://www.ziarulmetropolis.ro/stefan-iordache-am-trait-cu-spaima-ca-o-sa-uit-de-unde-am-plecat/