Născut: 10 august 1868, Iași, România
Decedat: 17 noiembrie 1947, Cluj, România
Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)
Născut la Iași în 1868, Emil Racoviță provenea dintr-o veche familie moldovenească, atestată documentar încă din secolul XVI şi din care au făcut parte oameni de vază şi chiar domnitori intraţi în istorie prin ctitoriile şi actele lor de vitejie, aşa cum a fost Mihai Racoviţă. Tatăl său, Gheorghe Racoviţă, cunoscut îndeosebi sub numele de Gheorghieş, de profesie magistrat, a jucat un rol important în viaţa culturală şi intelectuală a Iaşiului, fiind unul dintre fondatorii societăţii „Junimea”. Mama, Eufrosina, născută Stamatopol, era o talentată pianist care s-a ocupat de educaţia savantului.
Emil Racoviță și-a petrecut copilăria la Șurănești, la moșia familiei. Și-a început educația la Iași, ca elev al lui Ion Creangă și mai târziu al lui Grigore Cobălcescu, continuând apoi la liceul „Institutele Unite”. Fostul elev al geologului Grigore Cobălcescu studiază la Facultatea de Drept din Paris, după dorința tatălui său, dar audiază concomitent și cursurile Școlii de antropologie. S-a întors în România pentru de a-şi satisface stagiul militar la Iaşi, după care pleacă în expediţia la ţărmurile Antarcticei ce îi va aduce un renume internaţional.
După ce ajunsese să fie unul dintre cei mai apreciaţi oameni de ştiinţă. Dar a decis să se întoarcă în patrie, împreună cu familia sa, după Marea Unire a Transilvaniei cu România (1918), unde a fondat, în anul 1920, primul institut de speologie din lume, unde a rămas director până în 1947.
Ultimii ani ai vieţii sale au fost şi cei mai duri. În septembrie 1940, România a fost obligată prin Dictatul de la Viena să cedeze Ungariei partea de nord a Transilvania, în care se includea şi Clujul. Prin urmare Emil Racoviţă a trebuit să lase Institutul de Speologie în grija lui Pierre Alfred Chappuis, acesta fiind cetăţean al unei ţări neutre. După reîntoarcerea nordului Transilvaniei ca teritoriu al României, se va întoarce de la Timişoara la Cluj, dorind să reorganizeze institutul, dar va muri înainte de a termina aceasta, la vârsta de 79 de ani.
A fost căsătorit cu Hélène Boucard și a avut trei copii, Renée Racoviță (n. 1908), Ion Racoviță (1909-1938) și Andrei Racoviță (n. 1911).
Viața profesională:
Conformându-se dorinţei pe care şi-o exprimase părintele său, Racoviţă a plecat la Paris, în 1886, pentru a urma cursurile Facultăţii de Drept dar, imediat după ce şi-a luat licenţa în drept, s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe de la Sorbona, unde a beneficiat nu numai de competenţa, ci şi de atenţia a doi reputaţi zoologi: profesorul Henri de Lacaze-Duthiers şi conferenţiarul Georges Pruvot. Încheindu-şi studiile universitare în 1891, odată cu obţinerea diplomei de licenţiat în ştiinţe, a rămas în Franţa pentru a-şi pregăti doctoratul în Laboratorul oceanologic „Arago” de la Banyuls-sur-Mer, ctitorie a aceluiaşi Lacaze-Duthiers. După cinci ani de cercetări asidue, susţinerea publică a tezei pe care o elaborase asupra lobului cefalic al anelidelor polichete (cei mai răspândiţi viermi marini) i-a adus titlul de doctor în ştiinţe.
La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societății zoologice din Franța. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache. Această expediție, care pornește din Anvers în august 1897, avea la bord pe lângă belgieni și norvegianul Roald Amundsen ca ofițer secund, medicul american Frederick Cook, meteorologul polonez Antoine Dobrowolski și geologul Henryk Arctowski.
Cu prilejul escalelor făcute în Chile și pe țărmurile strâmtorii Magellan, EMIL RACOVIŢĂ efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei. În apropierea Țării Palmer din Antarctica, expediționarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” și câteva insule (una numită de Emil Racoviță insula Cobălcescu). Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula Wiencke și Țara lui Danco, după numele celor doi membrii ai expediției care au pierit în această călătorie.
În perioada când „Belgica” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 – februarie 1899) Emil Racoviță, împreună cu ceilalți oameni de știință, au înteprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc.
Emil Racoviță a înteprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și altor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată.
Pe 1 noiembrie 1900 savantul devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer, Franţa, înfiinţat cu 20 de ani în urmă de eruditul său profesor, Lacaze-Duthiers şi face o descoperire crucială, ce îi va influenţa restul vieţii. Noile specii de crustacei, găsite în peştera Cueva del Drach din Mallorca, îl vor pasiona în asemenea măsură încât va renunţa la cercetarea oceanologică pentru a se dedica ecosistemelor subterane.
În 1907, va publica „Essai sur les problemes biospeologiques”, prima lucrare importantă dedicată biospeologiei din lume un fel de certificat de naștere al biospeologiei. După aceea, va iniția un program internațional de cercetare numit „Biospeologica” care să studieze fauna peșterilor, la început ca o activitate privată, dar în 1920, înființează la Cluj primul Institut Speologic din lume. Pe lângă numeroși cercetători români, Racoviță aduce la Cluj și o echipă de prieteni biologi de renume, doi francezi (Jules Guiart, René Jeannel) și un elvețian (Alfred Chappuis).
Ideea lui Emil Racoviță de a se organiza o instituție de stat pentru un turism care să respecte natura, se materializează în anul 1926 când fondează Oficiul Național de Turism (ONT), oficializat la 4 ianuarie 1936 prin decret regal.
Bilanțul muncii depuse de-a lungul carierei sale a rămas spectaculos: a explorat peste 1.200 de peșteri în Europa și Africa, a strâns o colecție de 5.000 de animale subterane și a publicat 66 de lucrări însumând aproape 6.000 de pagini.
Detalii despre opera/realizările artistice/profesionale – Premii importante, distincții, medalii, decorații
I-au recunoscut meritele şi calităţile societăţile din ţară şi străinătate care l-au înscris printre membrii lor corespondenţi, titulari sau de onoare, dar şi oficialităţile de stat care i-au decernat cele mai înalte onoruri, fiind purtător al medaliei „Steaua României” şi al „Legiunii de Onoare” franceze. Şcoli, licee, institute, străzi îi poarta numele, bustul lui străjuind primul Institut de Speologie din lume, de la Cluj, peştera Cueva del Drach din Mallorca.
În 2006, prima stație românească permanentă de cercetare și explorare din Antarctica a fost numită „Law-Racoviță”.
Emil Racoviţă a fost membru titular al Societăţii Zoologice a Franţei (1893) şi preşedintele de onoare al acesteia (1925), membru al Societăţii române de Geografie (1900), membru de onoare al Societăţii Naturaliştilor din România (1900), membru al Societăţii de Geografie din Paris (1900), membru al Societăţii de Geologie a Franţei (1901), membru al Societăţii Entomologice a Franţei (1906), membru corespondent al Societăţii Zoologice din Londra (1910), preşedinte al Societăţii Speologice din Paris (1910), membru corespondent al Societăţii de Ştiinţe naturale din Barcelona (1922), membru al Institutului naţional de Antropologie din Paris (1922), doctor honoris causa al Universităţii din Lyon (1923), membru al Societăţii Etnografice române (1923), membru al Societăţii de Biologie din Paris (1925), membru al Societăţii române de Geologie (1930) şi preşedinte al acesteia (1934), membru corespondent al Societăţii spaniole de Istorie naturală din Madrid (1930), membru fondator al Societăţii de Biogeografie din Paris (1935), membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris (1944), membru al Societăţii Zoologice din Londra (1947).
Abnegaţia şi devotamentul cu care s-a angajat în dezvoltarea ştiinţei şi culturii i-au fost răsplătite şi de autorităţile de Stat. În străinătate, i s-a decernat titlul de Cavaler al Ordinului Leopold II al Belgiei (1899), precum şi cel de Cavaler (1922) şi apoi de Comandor (1927) al Legiunii de Onoare franceze. În propria-i ţară, fost distins cu mai multe medalii şi decoraţii, precum Steaua României (Ofiţer în 1899 şi 1922, Mare Ofiţer în 1928 şi Mare Cruce în 1942), Bene Meriti (Clasa I în 1900), Coroana României (Mare Cruce în 1930), Pentru Merit (Comandor în 1931), Meritul Cultural pentru Ştiinţă teoretică şi practică (Cavaler în 1931, Ofiţer în 1934 şi Comandor în 1943), Răsplata Muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului (1932), Serviciul Credincios (Mare Ofiţer în 1939).
Emil Racoviță apare în prima fotografie subacvatică ce s-a păstrat până astăzi, realizată de fotograful francez Louis Marie Auguste Boutan.
Citate celebre ale personalității
“Pe scara fără sfârşit a vremurilor, încet-încet trudeşte omenirea, când trasă în jos spre întuneric de superstiţiile ignoranţei, când trasă în sus spre lumină de adevărurile ştiinţei… A şti sau a nu şti, aceasta e întrebarea! A şti înseamnă pentru omenire: organizare temeinică, activitate raţională, cooperare, solidaritate, evoluţie paşnică. A şti înseamnă pentru om: a-ţi trăi timpul de a fi cu mulţumire şi a aştepta clipa de a fi cu seninătate.” (https://paginiromanesti.ca/2013/11/12/emil-racovita-un-savant-european/)
“Dar cine poate povesti în vorbe minunile de forme ce mii de ani le-au tors cu nesfârşita lor răbdare din caierul de piatră?” (http://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/emil-racovita/)
Citate celebre despre personalitate
Iosif Viehmann, ultimul discipol al lui Emil Racoviţă: “Era un om liniştit, calculat ca un robot, însă în sens pozitiv.“ (http://transilvaniareporter.ro/esential/spectaculoasa-viata-a-lui-iosif-viehman-ultimul-discipol-al-lui-emil-racovita/ )
Surse
https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Racovi%C8%9B%C4%83
https://paginiromanesti.ca/2013/11/12/emil-racovita-un-savant-european/
http://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/emil-racovita/
https://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Racovi%C8%9B%C4%83
http://emil-racovita.speosub.ro/biografie/
https://identitatea.ro/emil-racovita-primul-roman-de-la-capatul-pamantului/
http://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/emil-racovita/
http://www.b365.ro/emil-racovita-marele-savant-roman-celebrat-de-google-emil-racovita_197679.html#n
https://www.youtube.com/watch?v=iVajWJkMhco (documentar produs de Titus Muntean şi Xántus Gábor, cu sprijunul Fundației Arte Vizual)