Sergiu Nicolaescu

Născut: 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România

Decedat: 3 ianuarie 2013, București, România

Scurt istoric al vieții (din ce familie provine)

Sergiu Nicolaescu s-a născut la Târgu Jiu într-o familie de aromâni. A fost după mamă, Sevastița Cambrea, nepotul comisarului de poliție Gheorghe Cambrea, care a fost arestat de regimul comunist în 1952 și condamnat la 15 ani închisoare la Făgăraș, devenind mai târziu modelul pentru personajul căpitanul Moldovan. Tot după mamă a fost și nepotul colonelului Nicolae Cambrea, avansat de Iosif Vissarionovici Stalin la gradul de general, un apropiat al Anei Pauker, numit de NKVD în funcția de comandant al Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu, fiind supranumit „generalul roșu”.

La vârsta de cinci ani, părinții săi au părăsit orașul Târgu Jiu și s-au stabilit la Timișoara. A absolvit Universitatea Politehnica București ca inginer mecanic,iar după absolvire a lucrat inițial la Buftea, apoi la filmări combinate în cadrul Studioul cinematografic Alexandru Sahia, specializat în filme documentare și jurnale de actualități. Era curios, inteligent, bine organizat, neobosit și dornic de învățătură. În cursul acestor ani a deprins multe dintre competențele care s-au dovedit atât de utile în realizarea filmelor sale viitoare.

Sergiu Nicolaescu mărturisea în interviurile sale că în tinerețe a practicat mai multe sporturi: atletism, călărie, box, tir și rugbi. Conform informațiilor public disponibile, Sergiu Nicolaescu a fost o persoana foarte activă cu un stil de viață foarte disciplinat. În fiecare zi, chiar și la 82 de ani, practica cel putin 1 oră de activitate fizică (gimnastică, etc.).

Sergiu Nicolaescu a fost căsătorit de trei ori. Soția lui la data decesului era Dana Nicolaescu, cu care se căsătorise în anul 2005, după ce avuseseră o relație din 1996.A avut o soră, Iolanda Nicolaescu. Nu a avut copii, iar acesta a fost principalul său regret. Cu toate acestea, el accepta punctul de vedere că filmele sale sunt copiii săi și, mulțumită filmelor sale el va fi etern.

Prima soție a lui Sergiu Nicolaescu s-a numit Mariana Nicolaescu, însă cei doi au divorțat numai după câteva luni.

A doua soție a lui Sergiu Nicolaescu a fost actrița Gabriela Nicolaescu.

Sergiu Nicolaescu a fost internat la Spitalul de Urgență Elias la data de 26 decembrie 2012 pentru o afecțiune digestivă cronică. Ulterior medicii i-au diagnosticat cu totul o altă boală. Nicolaescu a fost operat laparoscopic în data de 28 decembrie. Intervenția chirurgicală a fost impusă de evoluția clinică în contextul afecțiunii digestive cronice benigne cunoscute. Intraoperator a fost descoperită o peritonită localizată cu punct de plecare apendicular, care a fost rezolvată laparoscopic. Intervenția chirurgicală a decurs fără incidente. În dimineața zilei de 3 ianuarie 2013 la ora 08.24 cineastul a încetat din viață.

Viața profesională/artistică – Unde, când și cum a debutat

Sergiu Nicolaescu s-a nascut pe 13 aprilie 1930 la Tg-Jiu, in Duminica Floriilor. Este ambitios, perfectionist si nu renunta la un lucru pâna nu reuseste sa il faca foarte bine. La 5 ani a parasit Tg-Jiu, familia stabilindu-si resedinta la Timisoara. Acesta este de fapt orasul copilariei lui. De mic copil i-au placut filmele si isi dorea sa joace in ele. Era seful unei bande de circa 30 de copii, iar zona lor se intindea de la Spitalul Militar pâna la podul dintre Cetate si Mehala. A facut ultimele 4 clase de liceu in 2 ani.

1948 – La treminarea liceului, a intrat la trei facultati: Belle Arte, Politehnica si Scolala de Ofiteri de Marina.

1954 – La doi ani de la absolvirea Politehnicii, i s-a propus un post de director tehnic la un I.A.S de lânga Bucuresti, devenit mai târziu Gospodaria partidului. Intâmplarea a facut sa se intâlneasca cu un coleg din Politehnica, repartizat in Cinematografie si astfel ajunge sa aiba legatura cu acest domeniu.

1962 – Joaca in Memoria Trandafirului multumita lui George Macovescu si Mihnea Gheorghiu. Succesul acestui film a fost neasteptat, si s-a difuzat la Paris, de Craciun, timp de 10 ani. Filmul e o metafora: dureaza 7 minute si este o poveste cu flori ce intruchipeaza destinele unor oameni. A luat pentru el Premiul de Excelenta al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondiala.

1967 – Are loc premiera pariziana a filmului „Dacii”, era coproductie francezo-româna. Pe Champs-Elysees, in dreptul restaurantului „Fouquets” trona un afis al filmului, urias si având textul: „un film du Serge Nicolaesco”. Era o foarte mare satisfactie pentru un tânar debutan de 37 de ani

1968 – A lucrat in calitate de regizor cu Orson Welles, Laurence Harvey si alti mari actori americani si europeni, chiar la Bucuresti la filmul Batalia pentru Roma – productie americano-germana.

1970 – filmul „Mihai Vitezul”. Problema alegerii actorului pentru rolul Mihai Viteazu, a fost foarte complicate. A facut o lista cu posibilii interpreti. Au candiadat pentru Mihai Viteazul vreo 10-12 actori, intre care si: Ilarion Ciobanu, Mircea Albulescu, Amza Pellea, Florin Piersic, George Constantin, Emanoil Petrus. Americanii l-au ales pe Sergiu nicolaescu si filmarile au inceput cu el.Mai tarziu au venit indicatiile ca Mircea Albulescu sa-l joace pe Mihai. S-a opus si a zis: „Eu sunt regizor, eu hotarasc! De azi, Amza Pellea va fi Mihai Viteazul.”

In urmatorii 20 de ani a fost foarte activ si a facut cam doua filme si jumatate pe an.

După Revoluția Română din 1989, în care a fost implicat, Sergiu Nicolaescu a susținut Frontul Salvării Naționale, fiind ales în repetate rânduri senator pe listele acestei formațiuni politice, iar apoi pe ale PDSR (PSD).

La inițiativa sa s-a înființat Comisia Senatorială de Cercetare a Evenimentelor din 1989, inițial condusă de dânsul, iar ulterior de țărănistul Valentin Gabrielescu.

Sergiu Nicolaescu a demonstrat în anii ’70 o reală voință de a-și însuși tehnici narative și de montaj preluate din cinematograful american comercial, pe care le aplică filmelor sale de acțiune și suspans. Este genul pe care îl stăpânește cel mai bine.

Detalii despre opera/realizările artistice/profesionalePremii importante, distincții, medalii, decorații

În urma marelui cineast au rămas circa 70 filme (cu serialele TV pentru marele ecran) care au fost urmărite de peste un miliard de spectatori (majoritari fiind cei din China și Rusia). Sergiu Nicolaescu se autodefinește drept un „naționalist romantic”. El rămâne în istoria cinematografiei prin numeroasele sale filmele istorice care ilustrează toate perioadele istoriei poporului român (filme precum Dacii, Mircea, Mihai Viteazu, Carol I, Triunghiul morții, Noi,cei din linia întîi și Oglinda), prin seria de filme polițiste cu comisarul Moldovan, prin comediile și satirele sale (precum Nea Mărin miliardar și Poker), dar și prin excelentele sale ecranizări (Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Osânda, Ciuleandra și Orient Express).

Filmul Orient Express este considerat testamentul său spiritual: „Sergiu Nicolescu, reprezintă verticalitatea neamului românesc, aristocrația lui, așa cum o reprezintă Prințul Andrei Morudzi, pe care îl joacă.”

Cinematograful din Târgu Jiu, care fusesese modernizat cu sprijnul statului român și al primăriei din localitate în urma unei investiții de câteva sute de mii de euro pentru a putea prezenta la standarde înalte și filme 3D, a fost inaugurat în prezența lui Sergiu Nicolaescu și a primului-ministru la sfârșitul anului 2012. De la aceasta inaugurare , acest cinematograf poartă numele „Sergiu Nicolaescu”, lucru de care marele cineast a fost foarte încântat.

Potrivit viceprimarului Timișoarei, Adrian Diaconu, urmează să fie amplasată o placă comemorativă pe casa de pe Strada Paris din Timișoara, în care a locuit Sergiu Nicolaescu.

Pe 30 mai 2015 Sergiu Nicolaescu a primit postum o stea pe Walk of Fame Bucharest (Aleea Celebrităților din București).

Sergiu Nicolaescu a scris mai multe cărți referitoare la Revoluția din 1989.

În 2004 a fost numit de președintele Ion Iliescu membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române. Sergiu Nicolaescu a fost ales în Senat în legislaturile 1990-92, 1992-96, 1996-2000, 2000-04 și 2008-2012.

Cărți publicate

A scris mai multe cărți referitoare la revoluția din 1989.

  • Revoluția. Începutul adevărului, Ed. Topaz, București 1995
  • Un senator acuză, București 1996 (a 2-a ediție în 1998)
  • Sergiu Nicolaescu acuză, București 1998 (ediția a 2-a a cărții Un senator acuză)
  • Cartea revoluției române decembrie ’89, Editura Ion Cristoiu, București 1999
  • Recviem pentru adevăr, București 1999
  • Lupta pentru putere. Decembrie ’89, Editura All, București 2005
  • Destin și film. Destăinuirile unui cineast, Editura Axioma Print, București 2009
  • Mămăliga a explodat. Decembrie 1989, Editura Institutului Revoluției Române din decembrie 1989, 2011

Detalii despre cum a fost văzut/ apreciat

Grid Modorcea consideră: „Dacă Sergiu Nicolaescu n-ar exista, ar trebui inventat.” Tot acesta sintetizează: „sigurul cineast român care a ambiționat să împlinească un gigantic proiect: Istoria poporului român transpusă pe peliculă.” și „Opera lui Sergiu Nicolaescu este un fenomen”.

Criticul de film, Iulia Blaga, remarca, în iulie 2008, că Sergiu Nicolaescu a avut „o popularitate care depășește epocile”, deși statisticile arată că după 1989 vizionările noilor sale filme nu au mai atins cifrele dinainte, când atât Dacii, cât și Mihai Viteazul, depășiseră pragul de 10 milioane de vizionări la cinematograf. Ea observa că exista „chiar public tînăr care prizează filmele lui Sergiu Nicolaescu rupîndu-l de contextul epocii, luîndu-l ca pe un autor de filme populare, fără a sesiza manipularea ale cărei victime sînt, așa cum au fost și spectatorii din vremea respectivă”.

În 2012, răspunzând unei critici aduse de Nicolaescu „minimalismului nejustificat” al Noului val din cinematografia română, regizorul Cristian Mungiu a rezumat creația lui Nicolaescu la „călărit în filme cu replici din cartea de istorie”.

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care are un doctorat în cinematografie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale, a spus despre Nicolaescu că „nu a fost niciodată un cinefil. Nu l-am auzit niciodată să vorbească despre curente care l-au influențat, despre cinematografie. Dânsul vorbea doar despre filmele lui.” Despre creația sa: „Nu există nimic original acolo. El a luat tot ce credea el că e mai bine și a pus acolo. Este un polipier de clișee opera lui Sergiu Nicolaescu. A pus pe ecran clișee după clișee. Toate filmele lui sunt clișee. Nu a riscat niciodată.” Criticul de film Grid Modorcea care are un doctorat în artă nu este de acord cu genul acesta de critici pe care le consideră nefondate și bazate pe „o reacție viscerală față de om sau politician și îl ating la operă”. Modorcea continuă: „Dar opera (lui Sergiu Nicolaescu) e puternică. Nu se clintește. Dacă ei (criticii viscerali ai lui Sergiu Nicolaescu) ar vedea numai Ciuleandra, ar înțelege cât de cinefil a fost Nicolaescu. E un film profund, psihologic, floare rară la noi. Și a-l asocia cu Amadeus al lui Forman este o obligație de cinefil!”.

Istoricul Adrian Cioflâncă observă că lui Nicolaescu, „cel mai redutabil producător de istorie populară în limbaj cinematografic”, nu i-a scăpat nici o perioadă istorică, filmele sale istorice acoperind antichitatea, evul mediu, epoca modernă și epoca contemporană.

Citate celebre ale personalității

„Ai observat cât de copleşitor este numărul proştilor în lume? Nu râde. Nu-i dispreţui. Proştii sunt necesari oamenilor inteligenţi, tot aşa cum oamenii cinstiţi sunt necesari escrocilor. Proştii calmează şi odihnesc inteligenţele obosite. Grav este atunci când sunt prea mulţi sau prea proşti.”

„Eu o să plec, dar nu o să mor niciodată!”

„Nu sunt optimist, nu sunt pesimist, sunt doar un luptător!”

„Când filmez nu mai există boli sau supărări.” (Sursa: http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Sergiu+Nicolaescu)

„Decat prieteni mincinosi, mai bine dusmani pe fata.” Sergiu Nicolaescu, Citat din filmul Nemuritorii (1974)

„Acum înțeleg că, de fapt, fericirea era în mine, pe drum.” Sergiu Nicolaescu, Citat din filmul Orient Express (2004) (Sursa: http://replici.net/sergiu-nicolaescu)

Citate celebre despre personalitate

„Sergiu Nicolaescu era un om care-şi călca pe suflet pentru film.” (Sebastian Papaiani)

„Sergiu Nicolaescu şi-a dat viaţa pentru cinematografie.” (Vasile Muraru)

„Sergiu Nicolaescu era un om care, deşi părea aspru, era de o sensibilitate şi o fineţe extraordinară.” (Draga Olteanu Matei) (Sursa: http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Sergiu+Nicolaescu)

Surse

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Nicolaescu

https://www.cinemagia.ro/actori/sergiu-nicolaescu-1711/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *