Născut: 11.11.1933, Calarasi, Romania
Decedat: 26.05.1995 (61 de ani), Bucuresti, Romania
Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)
Ștefan Bănică (senior) a fost un actor complex de teatru și film. S-a mai remarcat ca un bun cântăreț.
Ştefan Bănică Senior rămâne unul dintre cei mai talentaţi artişti ai României. A văzut lumina zilei în Bărăgan, într-o căsuţă modestă din târgul de pe malul Borcei. Locuinţa există şi astăzi la Călăraşi, însă aproape nimeni nu ştie că acolo s-a născut Ştefan Bănică senior.
A fost fiul lăutarului Drăgan Constandache Bănică, Ştefan Constantin Bănică, pe numele său întreg, s-a născut la 11 noiembrie la Călăraşi. Familia artistului s-a mutat la Bucureşti, iar copilul Bănică, având înclinaţii artistice, a cântat în corul de copii de la radio, a jucat in spectacole de teatru pentru şcolari.
Viața profesională/artistică – Unde, când și cum a debutat
A absolvit Institutul de Teatru din capitală in 1955, la clasa profesorului Alexandru Finți si in timpul studenției facea figurație la teatrele bucureștene.
A jucat la Teatrul CFR – Giulești in piese ca Baiat bun dar cu lipsuri de Nicuta Tanase, Escu si Titanic Vals de Tudor Musatescu, la Teatrul Regional București l-a interpretat pe Mitică Popescu, din piesa cu același nume a lui Camil Petrescu. A jucat si pe scena Teatrului Bulandra in rolul lui Iordache din D-ale carnavalului si Pristanda din O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, in Arsenic si dantela veche de e J. Kasserling, a fost Mișu Fetecan din Nota zero la purtare de Virgil Stoenescu si Octavian Sava.
Împreuna cu Stela Popescu a interpretat roluri in spectacole de revistă și divertisment, in duet. Au cântat împreună la gradina Boema in Duete … cu vedete, au jucat în Punctuație cu … bucluc. Ștefan Bănică avea o voce foarte frumoasă si a interpretat melodii de neuitat ca Gioconda se mărită, Îmi acordați un dans, Cum am ajuns să te iubesc, Hei, coșar, coșar, Asta seară mă fac praf, Of, inimioara, Cântecul baiatului, Cine umblă prin vecini, Ce-aveți fetelor cu mine, Ce te uiți așa la mine, etc.
A jucat in piese pentru Teatrul Național Radiofonic, cum sunt: Anecdotă provincială, Bărbierul din Sevilla, Districtul celălalt, Furtuna, Mincinosul, Mitică Râmătorian, Poveste de carnaval, Visul unei nopți de iarnă, etc.
Printre filmele in care a jucat se numără: Cel mai iubit dintre pământeni (1993), Harababura (1990), De ce trag clopotele, Mitică? (1982), Singur printre prieteni (1979), Nea Mărin miliardar (1978), Cianura și picatura de ploaie (1978), Septembrie (1978), Fair Play (1977), Păcală (1974), Proprietarii (1973), Brigada Diverse intră in acțiune (1970), Brigada Diverse in alertă (1971), Cîntecele mării (1970), Vin cicliștii (1968), Zile de vară (1968), Împușcături pe portativ (1967), Tunelul (1967), Golgota (1966), Dincolo de barieră (1965).
Sanda Liteanu este femeia care l-a făcut tată pentru prima dată. Jurnalistă de profesie, Sanda şi Ştefan Bănică l-au adus pe lume pe Ştefan Bănică junior pe data de 18 octombrie 1967.
Din nefericire, povestea lor de dragoste s-a terminat încă de când juniorul era doar un copil. Ştefan a rămas alături de mama lui. A fost crescut de bunici, iar tatăl său şi-a refăcut viaţa alături de o altă femeie cu care a avut un al doilea băiat: Alexandru Bănică, care a murit, în 2000 în urma unui accident de circulaţie.
Ștefan Bănică a murit in 1995, la 26 mai, in varsta de 61 de ani. Marele artist îşi doarme somnul de veci într-un colţ al cimitirului Reînvierea din Capitală. La mormântul cochet, din marmură albă, Ştefan Bănică Junior merge an de an să îi aprindă o lumânare tatălui său.
Detalii despre opera/realizările artistice/profesionale – Premii importante, distincții, medalii, decorații
De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, Ștefan Bănică a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului.
În semn de cinstire, călăraşenii i-au ridicat un frumos bust în oraşul natal, iar pe peretele casei în care s-a născut a fost amplasată o placă comemorativă, ambele dezvelite în prezenţa lui Ştefan Bănică junior. De asemenea, anual, la Călăraşi se desfăşoară Festivalul teatrelor de amatori Ştefan Bănică. O stradă din cartierul Livada din oraş poartă numele marelui actor.
Citate celebre ale personalității
„Scena mea e lumea. Sunt un zăpăcit care ar glumi mereu, care n-ar supăra pe nimeni niciodată şi care înţelege să dăruiască tuturor oamenilor un surâs, o glumă.”
„Viaţa mea se confundă cu teatrul. Uşa casei mele este o cortină, la fel de catifelată, la fel de deschisă bucuriilor, durerilor, ca şi uşile teatrului românesc. Mama, soţia, copiii sunt personajele principale ale unei piese pe care o joc în fiecare zi. Ei mă iubesc, dar nu ştiu că, totodată, sunt pâinea mea, fără de care n-aş putea intra în scenă.”
„Luându-mi soţia şi băiatul cel mic, care avea atunci vreo trei ani, într-o deplasare cu teatrul, ei stăteau lângă arlechin, iar eu, cum era rolul, culcat în pat. Uitând că mă aflu pe scenă, dând cu ochii de băiat, i-am făcut semn să vină să se strecoare în pat, lângă mine. Noroc că soţia mea îl ţinea strâns, ca să evite vreo surpriză.”
„Sunt un om care n-ar supăra pe nimeni niciodată şi care înţelege să dăruiască tuturor oamenilor un surâs, o glumă, o butadă. Înţeleg că prin asta subţiez ticăloşia şi întunericul (…) Sunt un biet nătâng. Sunt Mitică Popescu.
În tinereţe am fost un vagabond, mai bine zis un hoinar. Am iubit oamenii, vinul, fetele frumoase şi la fel de nătângi ca mine… şi voi rămâne în acest lanţ vrăjit toată viaţa. Nu sunt… Escu.”
„Nu sunt un ipocrit. Îmi place că sunt un actor popular. Din nefericire, noi, actorii, trăim cât trăim. Riscul meseriei noastre este aici şi acum. Dincolo de mâine, alţi actori, alţi spectatori, ale măşti, viaţa, în curgerea ei firească…”
Surse: