Născut: 03.02.1925, Braila, Romania
Decedat: 19.09.1996, Bucuresti, Romania
Scurt istoric al vieții (din ce familie provine, etc)
Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost un actor român, artist emerit.
Ştefan Mihăilescu Brăila a venit pe lume la 3 februarie 1925, la Brăila, mama lui fiind infirmieră. S-a născut în casa bunicilor materni, dintr-o relaţie de o noapte cu un medic care locuia în cartierul Lacul Dulce. Nu a avut o copilărie fericită, pentru că mama sa era distantă şi se purta rău cu el. A fost marcat pe viaţă şi a suferit îngrozitor din cauza acestui lucru. I s-a deformat sufletul… Toată viaţa a urât sărăcia. Era posesiv cu lucrurile sale, dar era şi în stare să dăruiască foarte mult.
Absolvent al cursului primar, în 1936 se înscrie la Liceul Industrial din Brăila, pe care-l termină în 1940. Din 1944 intră în mişcarea artistică de amatori. Copil sărac, a început să muncească de la 16 ani şi a fost pe rând hamal, salahor, funcţionar. Îi plăcea să vadă multe filme americane. „Mi-era aşa de aproape jocul lor, al actorilor americani, că voiam să fiu şi eu acolo. Aveam 14 ani şi-am vrut să ajung în America. Dacă ajungeam, era bine”, spunea într-un interviu Ştefan Mihăilescu Brăila.
Se înscrie la Conservatorul „G. Cavadia”, pe care l-a terminat în 1947. După aceea a fost angajat actor la Teatrul de Stat Brăila, iar acolo erau doi Ştefan Mihăilescu şi, pentru că pe bunica lui o chema şi Brăila, şi-a luat această poreclă, pentru a nu fi confundat cu alţii.
În 1950 se căsătoreşte cu Georgeta Rahtopol, iar în 1956 se transferă la Teatrul din Baia Mare. Are un băiat, Florin Mihăilescu Brăila, care astăzi lucrează în TVR.
Vine prin concurs la Teatrul Giuleşti din Bucureşti în 1957, care se numea atunci Teatrul Muncitoresc CFR La 19 ani fizionomia sa era deja bine formată. Nasul său proeminent şi conformaţia chipului puteau să determine părerea că este evreu. La un moment dat a fost oprit pe stradă de legionari, fiind convinşi că este evreu.
Viața profesională/artistică – Unde, când și cum a debutat
A debutat în cinema în 1957, iar filmul ce l-a făcut celebru a fost „Comoara din Vadul Vechi”, unde Ştefan Mihăilescu Brăila a creat un adevărat stăpân voluntar, aprig, malefic. A jucat cu o inegalabilă măiestrie în cele mai reuşite comedii precum „Nea Mărin miliardar”, „Ciocolată cu alune”, „Păcală”, „Elixirul tinereţii”. A fost prezentator a numeroase emisiuni de teatru şi de divertisment la radio şi la televiziune. Modest, indiferent de rolul pe care îl avea, juca onest şi cu dăruire de sine. Era un personaj fabulos, gata să creadă în cele mai fantastice visuri dacă aveau legătură cu teatrul. Avea o figură hilară, altoită pe o sensibilitate rafinată şi pe un instinct programat pentru marile roluri. Îi plăcea comedia, pe care nu o vulgariza şi îngroşa niciodată, păstrându-i substratul omenesc. A avut parte spre sfârşitul vieţii de două roluri uluitoare: „Descăpăţânarea” de Alexandru Sever şi „Ordinatorul” de Paul Everac. Actorul a murit, uitat de cei care l-au aplaudat, dar şi de mulţi colegi de breaslă, la 18 septembrie 1994, la Bucureşti.
Geo Saizescu: „Căpăta o privire de gheaţă, care parcă tăia ca un laser”
„Pentru rolul lui «Bachus» nu m-am gândit decât la Ştefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul şi apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui «Bachus». Căpăta o privire de gheaţă, care parcă tăia ca un laser”, îşi aminteşte regizorul Geo Saizescu.
Din 1949 până în 1954, Ștefan Mihăilescu Brăila a jucat la Teatrul „Maria Filotti”, în spectacole ca „La Ilie bun și vesel”, de Ion Damian, „O scrisoare pierdută”, de I. L. Caragiale, „Poveste de dragoste”, de Margarita Aligher, „Burghezul gentilom” de Moliere, „Bădăranii”, de Carlo Goldoni, „Nunta lui Kecinski”, de Suhovo Kobalin și „Ultima ora”, de Mihail Sebastian.
În cinematografie a debutat în 1958, în filmul ”Alo? Aţi greşit numărul!” (regia Andrei Călăraşu), după care au urmat roluri în filmele ”Când primăvara e fierbinte”, ”Portretul unui necunoscut” (1960) şi ”Darclée” (1961). Rolurile din filmele de pe marele ecran sau cele de televiziune îl consacră ca pe un excepţional actor de comedie, deşi apariţiile sale sunt, cu câteva excepţii, în registru secund. A colaborat cu regizori ca Victor Iliu (”Comoara din Vadul Vechi”, 1964), Paul Călinescu (”Titanic-Vals”, 1964), Radu Gabrea (”Urmărirea”, serial TV, 1971; ”Dicolo de nisipuri”, 1973), Sergiu Nicolaescu (”Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”,1971; ”Cu mâinile curate”, 1972; ”Un comisar acuză”, 1974; ”Accident”, 1976; ”Nea Mărin miliardar”, 1978), Gheorghe Naghi (”Vremea zăpezilor”, 1966; ”Cine va deschide uşa?”, 1967; ”Alarmă în Deltă”, 1975; ”Elixirul tinereţii”, 1975; ”Fiul munţilor”, 1980), Geo Saizescu (”Astă seară dansăm în familie”, 1972; ”Eu, tu şi Ovidiu”, 1977; ”Secretul lui Bachus”, 1984 – premiul ACIN pentru interpretare) etc.
Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost și prezentator a numeroase emisiuni de teatru și divertisment la Radio și Televiziune. Actorul a decedat la 19 septembrie 1996, în București și a fost incinerat.
Actorul a studiat actoria pe cont propriu, iar când a citit sistemul lui Stanislavski şi-a răspuns frământărilor sale. Milita pentru simplitate şi sinceritate în joc: “sunt pentru o simplitate colorată şi strălucitoare. Şi asta e un proces chinuitor. Adică actorul să caute, să scormonească, să-şi verifice posibilităţile mereu”. Când n-a mai putut învăţa textul şi boala se agravase (avusese trei atacuri cerebrale, ultimul i-a fost fatal), după ce memoria l-a lăsat, i-a spus actorului Constantin Cojocaru: “Ţâcă, m-a pedepsit Dumnezeu că am părăsit teatrul. M-a pedepsit că am fost lacom şi am ieşit la pensie. M-a pedepsit şi mi-a luat cuvântul.”
Detalii despre opera/realizările artistice/profesionale – Premii importante, distincții, medalii, decorații
Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
Actriţa Rodica Mandache a lansat, în decembrie 2010, volumul ”O carte atipică despre un actor atipic – Ştefan Mihăilescu-Brăila”. Evenimentul a inclus şi lansarea pe DVD a înregistrării spectacolului ”…escu”, de Tudor Muşatescu, în regia lui Dinu Cernescu, în care alături de Ştefan Mihăilescu-Brăila joacă actorii Ştefan Bănică, Dorina Lazăr, Minel Klepper şi Ana Trofim.
De asemenea, la Brăila, marele actor este omagiat prin organizarea Concursului Naţional de Teatru ”Ştefan Mihăilescu-Brăila”, o competiţie în care se înscriu trupe de teatru ale elevilor de liceu din mai multe judeţe. În perioada 4-8 noiembrie 2015 a avut loc la Teatrul ”Maria Filotti” din Brăila cea de-a şasea ediţie a acestui concurs, organizat de Liceul de Artă ”Hariclea Darclee”, în parteneriat cu Primăria Brăila, Teatrul ”Maria Filotti” şi Ministerul Educaţiei Naţionale. Preşedintele de onoare al juriului a fost Florin Mihăilescu-Brăila, fiul actorului Ştefan Mihăilescu-Brăila.
Detalii despre cum a fost văzut/ apreciat
Chira Dragomir, sora soţiei sale, fostă parteneră de teatru, îi face lui Ştefan Mihăilescu Brăila un portret incredibil: „Era urât. Avea un nas enorm, a fost chel de tânăr, cel puţin eu aşa mi-l amintesc. Avea o gură cu buze subţiri şi cea de jos era puţin mai scoasă afară şi mai decolorată. Doi ochi mici, foarte apropiaţi, negri, strălucitori. Şi nasul acela era aşa de proeminent, încât făcea impresia că trage şi ochii după el. Era un bărbat de 1,62 m, maximum 1,65 m, ceea ce era foarte greu de acceptat pentru un bărbat. Când dansa era nemaipomenit de caraghios, dar el era convins că era un mare dansator”.
Emil Hossu îşi aminteşte despre partenerul său de film şi de scenă: „Ştefan Mihăilescu Brăila face parte din categoria actorilor de geniu. Era foarte copilăros, am avut şansa să joc în regia lui Geo Saizescu, sub bagheta sa cu totul şi cu totul aparte. Nu era un om foarte comod. Fiind parteneri direcţi, între noi a existat întotdeauna un soi de căldură specială. În momentul în care juca un personaj negativ era genial. Ar fi putut să facă o carieră extraordinară internaţională dacă ar fi trăit în perioada asta. Era cuceritor. Am jucat împreună în multe filme, dar mare succes am avut mai ales în «Secretul lui Bachus». Brăila… Persoană, nu personaj, şi actor de geniu. Brăila este şi va rămâne un abecedar al actoriei în România, face parte din specia actorilor foarte rari”, a spus Emil Hossu.
Regizorul de radio Dan Puican l-a adorat pe marele actor: „Magnific. Ştefan Mihăilescu Brăila i-a uluit pe toţi. La radio, ori de câte ori eram în faţa unei piese şi făceam distribuţia mă întrebam: «Oare ce rol ar putea juca Brăila?». El putea juca orice. Era fantastic şi mă inspira. Era bun. Era inegalabil. Nu era altul ca el. A fost unul dintre actorii mari ai ţării şi un om de o mare modestie”.
Citate celebre ale personalității
„Nu vă îndoiţi. Toate ideile mari sunt utopii la început.”
„Eu militez pentru simplitate şi sinceritate în joc. Actorul să fie convins în tot ceea ce face în numele personajului. Sunt, desigur, pentru o simplitate în joc, dar pentru o simplitate colorată şi strălucitoare.” (Sursa: http://www.citatepedia.ro/index.php?q=stefan+mihailescu+braila)
Citate celebre despre personalitate
Dan Puican: „Putea juca orice. Era fantastic şi mă inspira. Era bun. Era inegalabil. Nu era altul ca el. (Sursa: http://www.taifasuri.ro/taifasuri/la-taifas/2226-un-abecedar-al-actoriei-stefan-mihailescu-braila.html)”
Surse: